AFACERE PROASTĂ

Jesus Urteaga povestește o întâmplare foarte clară și plastică. Un copil de vreo nouă ani participă împreună cu tatăl său la sfânta Liturghie. La momentul împărtășaniei, copilul, cu o față tristă, nu pare că vrea să meargă să se împărtășească. Atunci tatăl intervine:

– Hai să ne împărtășim.

– Eu nu pot, tată – răspunde puștiul cu ochii în lacrimi.

– De ce, ce-ai pățit?

Iar copilul, plângând deja, mărturisește:

– Îți amintești acel stilou pe care l-am primit cadou la prima Împărtășanie? L-am vândut pentru cincizeci de pesetas.

Tatăl, cu acea pedagogie care manifestă afecțiune, îl mângâie spunându-i:

– Dragul meu, ăsta nu-i păcat; este doar o afacere proastă. Hai să mergem să ne împărtășim!

Nu orice afacere proastă este păcat, în schimb, orice păcat este o afacere proastă.

În realitate, păcatul constă în a lua de bun ceea ce este rău sau de rău ceea ce este bun. Acest lucru este întotdeauna o eroare, o dezordine, o afacere proastă.