AFACEREA DE A FI SFÂNT

Se povestește că Papa Iuliu al II-lea, mort în 1513, atunci când a decis să construiască Bazilica sfântului Petru în Vatican, i-a încredințat proiectul arhitectului Bramante, deja faimos la vremea respectivă.

Când arhitectul a terminat schița a ceea ce plănuia, s-a gândit să i-o trimită papei printr-unul dintre copiii săi, un puști de câțiva ani. Papa, după ce a examinat desenele și a stat un pic de vorbă cu băiatul, i-a spus:

– Pentru că ceea ce mi-ai adus îmi place mult, am să-ți fac un cadou.

Și, arătându-i copilului o pungă cu monede, i-a spus:

– Ia cât vrei; sunt pentru tine.

Iar copilul, cu logica și simțul copleșitor al copiilor, i-a spus:

– Nu, Sfinte Părinte. Luați dumneavoastră, pentru că aveți mâinile mai mari.

Aceasta ar trebui să fie atitudinea logică și coerentă a oricărui creștin în fața lui Dumnezeu: Doamne, fie după cum vrei tu, pentru că știi să alegi mult mai bine decât mine!

A lupta pentru a face voința lui Dumnezeu înseamnă sfințenie. Pe lângă aceasta, este și o afacere.