AGITAȚIA LOGODNICEI

În ajunul nunții, când totul era pregătit, logodnica începe să plângă. Mama sa, îngrijorată, caută să o liniștească. În cele din urmă, îi spune:

– Uite, draga mea, și eu m-am căsătorit și, mulțumesc lui Dumnezeu, mi-a mers foarte bine…

– Da, mamă – răspunde fiica -, însă tu ai avut mai mult noroc decât mine.

– Cum așa? De ce spui asta?

– Normal. Tu te-ai căsătorit cu tata, însă eu mă voi căsători cu unul străin familiei noastre.

Căsătoria îl transformă pe „străin” într-un membru al familiei, în încă un membru. În același fel, Botezul ne introduce în familia lui Dumnezeu.

Însă, în timp ce căsătoria nu-l schimbă în interior pe cel care-o încheie, Botezul, da! El presupune o transformare interioară reală a celui care se botează, o schimbare care îl înalță și-l divinizează.

Cel căsătorit trebuie să-și schimbe atitudinea față de familia din care ajunge să facă parte. Botezul, de asemenea, presupune și pretinde o viață nouă și, ca atare, o atitudine diferită față de Dumnezeu și față de ceilalți: atitudine de fiu față de Dumnezeu și atitudine de frate față de ceilalți.