LECTURA I
Au plecat din faţa Sinedriului bucuroşi, pentru că au fost învredniciţi să îndure batjocură pentru numele lui.
Citire din Faptele Apostolilor 5,34-42
În zilele acelea, s-a ridicat un fariseu din Sinedriu, al cărui nume era Gamaliel, învăţător al Legii, stimat de tot poporul, şi a cerut ca oamenii aceştia să fie duşi afară pentru puţin timp 35 şi le-a spus: “Bărbaţi israeliţi, aveţi grijă la ce aveţi de gând să faceţi cu oamenii aceştia! 36 Nu de mult s-a ridicat Teudas spunând că el este cineva, iar numărul bărbaţilor care i s-au alăturat a fost cam de patru sute; el a fost ucis şi toţi care îl urmaseră au fost împrăştiaţi şi n-a rămas nimic din ei. 37 După el s-a ridicat Iuda Galileeanul, în zilele recensământului, şi a atras poporul după el. A murit el, şi toţi cei care l-au urmat au fost risipiţi. 38 Aşadar, vă spun: staţi deoparte de oamenii aceştia şi lăsaţi-i, căci, dacă planul acesta sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici; 39 dar, dacă este de la Dumnezeu, nu-i veţi putea nimici; nu cumva să vă găsiţi că luptaţi împotriva lui Dumnezeu!” Iar ei s-au lăsat convinşi de el. 40 Totuşi, chemându-i pe apostoli, după ce i-au bătut, le-au poruncit să nu mai vorbească în numele lui Isus şi le-au dat drumul. 41 Iar ei au plecat din faţa Sinedriului bucuroşi pentru că au fost învredniciţi să îndure batjocură pentru numele lui Isus. 42 Şi în fiecare zi, în templu şi prin case, nu încetau să înveţe şi să-l vestească pe Cristos Isus.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 26(27),1.4.13-14 (R.: cf. 4ab)
R.: Un lucru cer de la Domnulsă locuiesc în casa lui.
sau:
Aleluia.

1 Domnul este lumina şi mântuirea mea,
de cine mă voi teme?
Domnul este apărătorul vieţii mele,
de cine mă voi înfricoşa? R.

4 Un lucru cer de la Domnul şi pe acesta îl caut:
să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele,
ca să privesc frumuseţea Domnului
şi să vizitez sanctuarul său. R.

13 Cred că voi vedea bunătăţile Domnului
pe pământul celor vii.
14 Aşteaptă-l pe Domnul, fii tare,
întăreşte-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 4,4b
(Aleluia) Nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu. (Aleluia)

EVANGHELIA
Le-a dat celor aşezaţi cât a voit fiecare.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 6,1-15
În acel timp, Isus a trecut pe malul celălalt al Mării Galileii sau a Tiberiadei. 2 Îl urma o mulţime mare pentru că văzuse semnele pe care le făcuse cu bolnavii. 3 Isus s-a urcat pe munte şi s-a aşezat acolo împreună cu discipolii lui. 4 Iar Paştele, sărbătoarea iudeilor, era aproape. 5 Ridicându-şi ochii şi văzând că o mulţime mare venea după el, Isus i-a zis lui Filip: “De unde vom cumpăra pâini ca aceştia să mănânce?” 6 Însă spunea aceasta punându-l la încercare; de fapt, el ştia ce avea de gând să facă. 7 Filip i-a răspuns: “Nu le-ar ajunge pâine de două sute de dinari ca să ia fiecare câte puţin”. 8 Unul dintre discipolii lui, Andrei, fratele lui Simon Petru, i-a zis: 9 “Este aici un copilaş care are cinci pâini de orz şi doi peştişori. Însă ce sunt acestea pentru atâţia?” 10 Isus a zis: “Faceţi-i pe oameni să se aşeze!” În locul acela era multă iarbă. Aşadar, s-au aşezat bărbaţii, în număr cam de cinci mii. 11 Isus a luat pâinile şi, mulţumind, le-a dat celor aşezaţi; la fel şi din peştişori, cât a voit fiecare. 12 Când s-au săturat, le-a spus discipolilor săi: “Adunaţi bucăţile rămase, ca să nu se piardă nimic!” 13 Aşadar, au adunat şi au umplut douăsprezece coşuri cu bucăţi care au rămas de la cei ce mâncaseră din cele cinci pâini de orz. 14 Văzând semnul pe care îl făcuse, oamenii spuneau: “Cu adevărat, acesta este profetul care vine în lume!” 15 Aşadar, cunoscând că au să vină şi să-l ia cu forţa ca să-l facă rege, Isus s-a retras din nou pe munte, el singur.

Cuvântul Domnului

Doamne Dumnezeule, Tu mi-ai oferit mult mai mult decât pâinea pământească. Mi-ai dăruit pâinea cerească și darul vieții veșnice. Îți mulțumesc pentru darurile minunate ale Sacramentelor și mă angajez să îi conduc și pe alții să se împărtășească din harul oferit prin ele.

Al patrulea semn din Evanghelia după Sfântul Ioan

În Evanghelie, Isus săvârșește al patrulea semn al său, înmulțirea pâinilor de orz și a peștilor pentru mulțimi. Această minune a avut loc pe un munte din apropierea Mării Galileii și cu puțin timp înainte de cel de-al doilea Paște din timpul activității publice a lui Isus. Sărbătoarea anuală a Paștelui la Ierusalim celebra eliberarea lui Israel din sclavia Egiptului. Nucleul sărbătorii era dat de masa de seară, în cadrul căreia se amintea întreaga relatare a Exodului, se cântau psalmi și se mânca un miel fript, cu azime și ierburi amare. Isus va conferi o semnificație nouă și superioară Paștelui, deoarece el este adevăratul Miel al lui Dumnezeu a cărui jertfă răscumpărătoare va produce o nouă eliberare, din sclavia păcatului, într-o masă sacramentală și liturgică. (Ignatius Catholic Study Bible: New Testament, pp. 172-173). Ca un simbol, înmulțirea pâinilor anticipă Cina cea de Taină, în care Isus va transforma sărbătoarea Paștelui în Cina memorială a Noului Legământ. Înmulțind pâinile, Isus arată că este mai mare decât Moise și decât profetul Elizeu. Moise a condus poporul lui Israel în călătoria Exodului și Dumnezeu le-a dat mană să mănânce în pustiu. Elizeu a înmulțit douăzeci de pâini de orz pentru o sută de oameni (2Rg 4,42-44). În calitate de Nou Moise, Isus conduce Noul Popor al lui Dumnezeu într-un Nou Exod și promite să le ofere Pâine din Cer. Miracolul lui Isus este mai mare decât cel al lui Elizeu, deoarece începe cu mai puține pâini și le înmulțește pentru o mulțime mai mare. După miracolul pâinilor, poporul recunoaște măreția lui Isus și proclamă că el este Profetul mesianic prezis și promis de Moise (Dt 18,15-19).

Alegoria celor cinci pâini și doi pești

Sfântul Beda Venerabilul interpretează în mod alegoric acest fragment evanghelic, văzând cele cinci pâini ca simbol pentru cele cinci cărți ale Torei, iar cei doi pești ca simbol pentru cărțile Profeților și Psalmilor. Atunci când Isus le primește de la poporul evreu, le destăinuie semnificațiile lor profunde, spirituale, pentru a întări mulțimile (Ignatius Catholic Study Bible: New Testament, p. 173). Antifona de înaintea Evangheliei ne invită să aprofundăm și să privim dincolo de semnul înmulțirii pâinilor. El proclamă: „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”. Asemenea Bisericii din primele veacuri, și noi ne hrănim la cele două mese: Masa Euharistiei și Masa Cuvântului. Faptele Apostolilor ne spune că în Biserică se dedicau frângerii Pâinii, primirii învățăturii apostolilor și rugăciunii. Apostolii erau plini de Duhul Sfânt și vesteau Evanghelia fără teamă. Ei doreau să transmită ceea ce primiseră; doreau să hrănească poporul lui Israel și păgânii care tânjeau după o hrană și o adevărată băutură spirituale.

Suferința pentru numele lui Isus

În prima lectură, aflăm că apostolii din Ierusalim au fost biciuiți de Sinedriu și li s-a ordonat să nu mai predice și să nu mai vorbească în numele lui Isus. Eforturile Sinedriului erau zadarnice: apostolii s-au bucurat că au fost găsiți vrednici să împărtășească suferința lui Cristos și și-au continuat slujirea atât în Templu, cât și în casele lor. Ei au predicat și au învățat în numele lui Isus și au proclamat că Isus este Cristos. Isus este Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii. El i-a eliberat pe oameni din sclavia spirituală și din moarte. El este Profetul pe care ei ar trebui să-l asculte. El este Noul Moise, care le-a dăruit Pâinea cerească. Gamaliel, care a fost învățătorul lui Paul (Fap 22,3), a oferit sfaturi înțelepte membrilor Sinedriului. Dacă Isus era un profet fals și nu Mesia, atunci creștinismul ar fi făcut implozie precum mișcările conduse de Teudas și Iuda Galileanul. Dacă, însă, creștinismul provenea de la Dumnezeu, atunci orice acțiune împotriva acestuia devenea o luptă împotriva lui Dumnezeu și o respingere a voinței sale divine. La două mii de ani de la aceste evenimente, creșterea, sfințenia, rodnicia, unitatea catolică și stabilitatea Bisericii continuă să fie semne și motive de credibilitate (cf. Catehismul Bisericii Catolice, 156, 812). Ele sunt semne care ne invită la credința în Isus Cristos și în sa mântuitoare.

Doamne Isuse, Inima ta a fost cuprinsă de milă și compasiune față de Poporul tău. Tu cunoști nevoile noastre cele mai profunde și ni te dăruiești fără rezerve. Ajută-mă să pot imit cât mai mult jertfa ta, slujind celor din jurul meu.

În calitate de creștini, suntem chemați să conlucrăm pentru răspândirea Împărăției lui Cristos. Suntem chemați în mod special să eliminăm orice ipocrizie – care subminează credibilitatea în Isus și în Biserica sa – din viața noastră și să colaborăm cu harul lui Dumnezeu, să producem roade care să dăinuiască, să dezvoltăm comuniunea cu frații și surorile noastre și să fim atrași tot mai mult de Dumnezeu și de promisiunea vieții veșnice.

 

Există ipocrizie în viața mea? Cum pot să-mi conformez mai bine viața cu ceea ce mărturisesc ca și creștin?

Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:

www.epriest.com 

Urmăriți și: