ALEGEREA DE A IERTA
EVANGHELIA
Nu-ţi spun până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori şapte!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 18,21-35
În acel timp, Petru, apropiindu-se, i-a zis lui Isus: “Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu care greşeşte împotriva mea? De şapte ori?” 22 Isus i-a spus: “Nu-ţi spun până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori şapte. 23 De aceea, împărăţia cerurilor este asemănată cu un rege care a vrut să încheie conturile cu servitorii săi. 24 Când a început să ceară conturile, i-a fost prezentat unul care îi datora zece mii de talanţi. 25 Întrucât nu putea să-i restituie, stăpânul a poruncit ca să fie vândut el, soţia, copiii şi tot ce avea şi să achite datoria. 26 Atunci, servitorul s-a prosternat în faţa lui, zicându-i: «Stăpâne, ai răbdare cu mine şi-ţi voi restitui totul!» 27 Stăpânului i s-a făcut milă de servitorul acela, l-a lăsat să plece şi i-a iertat datoria. 28 Dar ieşind, servitorul acela s-a găsit cu unul care era servitor împreună cu el şi care îi datora o sută de dinari. Înşfăcându-l, îl strângea de gât, spunându-i: «Dă-mi ceea ce îmi eşti dator!» 29 Căzând în genunchi, cel care era servitor împreună cu el îl implora zicându-i: «Ai răbdare cu mine şi îţi voi restitui!» 30 Dar el nu a vrut; dimpotrivă, a mers şi l-a aruncat în închisoare până când îi va fi plătit datoria. 31 Văzând deci ceilalţi servitori cele petrecute, s-au întristat foarte mult şi, venind, au povestit stăpânului toate cele întâmplate. 32 Atunci, chemându-l stăpânul lui, i-a zis: «Servitor rău, ţi-am iertat toată datoria aceea pentru că m-ai rugat. 33 Nu trebuia să te înduri şi tu de cel care este servitor ca şi tine aşa cum eu m-am îndurat de tine?» 34 Şi, mâniindu-se, stăpânul l-a dat pe mâna călăilor până va fi plătit toată datoria. 35 Tot aşa vă va face şi Tatăl meu ceresc dacă nu veţi ierta fiecare fratelui său din inimă”.
Cuvântul Domnului
Doamne Isuse, pe măsură ce încep acest timp de rugăciune, îmi dau seama că iertarea celorlalți este dificilă. Uneori mi-e teamă să trec peste faptul că alții m-au rănit. Mă face să mă simt mai bine dacă mă raportez mereu la acea durere. Îmi deschid inima în fața ta; ajută-mă să mă eliberez de orice teamă și să îmi amintesc că ești protectorul meu și că m-ai iertat pentru atâtea păcate.
O datorie imensă
Nu am putea niciodată să „plătim” datoria pentru păcatele noastre. Unele păcate ne pot costa chiar viața, căci, „răsplata păcatului este moartea” (Rom 6,23). Acesta este motivul pentru care Dumnezeu Tatăl l-a trimis pe fiul său preaiubit să ne răscumpere. Cristos a plătit prețul pentru păcatele noastre cu propriul sânge: „… nu sunteţi ai voştri? 20 Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ mare” (1Cor 6,19-20). Niciunul dintre noi nu este scutit de nevoia după îndurarea lui Dumnezeu: „… toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de gloria lui Dumnezeu, 24 dar sunt justificaţi în mod gratuit prin harul lui, prin răscumpărarea în Cristos Isus. 25 Pe acesta Dumnezeu l-a pus ca jertfă de ispăşire pentru ca, prin credinţa în sângele său, să-şi arate dreptatea trecând cu vederea păcatele din trecut” (Rom 3,23-25). Cât de conștienți suntem de prețul plătit de Cristos pentru păcatele noastre?
Dreptate și îndurare
Pentru că Dumnezeu este iubire, răsplata pe care o meritam a fost întrecută de mila sa. Papa Francisc a spus: „Dreptatea și mila în Dumnezeu sunt un singur lucru. Mila este dreaptă, iar Justiția este milostivă”. Pe Cruce, dreptatea și mila s-au întâlnit în persoana și jertfa lui Cristos. Isus a îndurat pedeapsa pe care o meritam și a achitat fiecare gram de pedeapsă pe care noi merităm să o plătim. Pentru că toți am păcătuit, am primit darul îndurării lui Dumnezeu; suntem chemați să acționăm cu milă și compasiune, asemenea lui Dumnezeu (cf. Ps 103).
Alegeți să iertați
Atunci când îi iertăm pe ceilalți, și mai ales atunci când ei nu pot să se revanșeze pentru modul în care ne-au rănit, acționăm imitându-l pe Cristos: „fiţi buni unii faţă de alţii, înţelegători, iertându-vă unii pe alţii, aşa cum şi Dumnezeu v-a iertat în Cristos!” (Ef 4,32). Trebuie să alegem să iertăm pe cel care ne-a greșit. Iertarea nu este un sentiment, ci un act de voință. Ce se întâmplă atunci când refuzăm să iertăm? Riscăm ca propriile noastre păcate să fie imputate împotriva noastră. Prima lectură de astăzi de la Sfânta Liturghie ia în considerare acest aspect: „Iartă-i aproapelui tău nedreptatea şi, atunci când te vei ruga, păcatele îţi vor fi dezlegate! 3 Omul păstrează mânie împotriva [altui] om şi [îndrăzneşte] să caute vindecare de la Domnul? 4 El nu are milă faţă de un om asemenea lui şi [îndrăzneşte] să se roage pentru păcatele lui?” (Sir 28,2-4).
Doamne Isuse, îți mulțumesc că ai plătit prețul pentru păcatele mele cu trupul și sângele tău prețios. Ajută-mă să-mi amintesc că îți aparțin și să trăiesc cu recunoștință pentru acest fapt. Ajută-mă să aleg să îi iert pe ceilalți așa cum m-ai iertat pe mine.
Doamne, astăzi, prin harul tău, voi alege să iert pe cineva pentru răul pe care mi l-a făcut. Mă voi ruga și îi voi cere lui Dumnezeu să mă ajute să iert acea persoană pe deplin, din toată inima.
Pentru o reflecție suplimentară:
Citește Psalmul 103, meditând asupra bunătății, milei și îndurării lui Dumnezeu.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: