ALEGERI ÎN ATELIERUL DE TÂMPLĂRIE

Într-o noapte, într-un atelier de tâmplărie sculele s-au hotărât să întemeieze o asociație și să aleagă un președinte.

Ciocanul își prezenta candidatura. Însă toți l-au refuzat spunând:

– Tu nu! Faci prea mult zgomot și îi lovești în permanență pe ceilalți.

S-a prezentat după aceea holșurubul, dar și el a fost refuzat:

– Nici tu! Trebuie să te învârți de multe ori ca să fii de folos și, pe lângă aceasta, mereu înțepi.

După aceasta s-a oferit pila. Însă nici ea nu avu noroc.

– Nu, tu nu! Ești cam aspră și mereu ai fricțiuni cu cine se apropie de tine.

Luă cuvântul metrul pentru a-și expune programul. Nici candidatura sa nu a fost acceptată. I-au reproșat:

– Nu! Tu mereu îi măsori pe ceilalți cu propria-ți măsură, ca și cum ai fi singurul perfect.

Discuția s-a prelungit. Sosi ziua și, odată cu ea, tâmplarul. Apucă sculele, începu să lucreze cu ele și, la capătul zilei de lucru, termina de încheiat o mobilă frumoasă.

Sosind noaptea, sculele se întruniră din nou. Luă cuvântul ferăstrăul și tăie discuția spunând:

– Domnilor, e clar că toți avem defecte. Însă tâmplarul știe să se folosească de calitățile noastre și face lucruri frumoase cu noi. Ciocanul este puternic, holșurubul unește și dă rezistență, pila finisează și îndepărtează asperitățile, metrul este precis și exact… Putem să formăm o mare echipă, să facem lucruri utile și să fim mândri de capacitățile noastre.

Când într-un grup de persoane (fabrică, școală, familie…) se caută defectele celorlalți, situația devine tensionată, negativă și sterilă. În schimb, când cu sinceritate căutăm să ne oprim la calitățile lor, conviețuirea devine agreabilă, reconfortantă și fructuoasă.

Este foarte ușor să descoperi defectele. Pentru a găsi calitățile este nevoie de o inimă bună.