ALIMENTUL NECESAR

Un ziar oarecare, la secțiunea „Scrisori către director”, a publicat opinia unui om care spunea:

„Am fost timp de 30 de ani în fiecare duminică la Liturghie. Am ascultat cam 1.500 de predici, însă nu pot să-mi amintesc nici măcar una dintre ele. Mă gândesc că mi-am irosit timpul, iar preoții pe al lor: eu ascultând, iar ei rostind predici în zadar. De ce să mai merg la biserică?”

Pornind de la acea scrisoare a început o mică polemică în secțiunea aceasta din ziar, care a durat vreme de câteva săptămâni. Cineva a scris câteva rânduri care, în mod surprinzător, au aplanat toate controversele:

„Am 30 de ani de când sunt căsătorit. De atunci am luat mai bine de 20.000 de prânzuri și cine, însă nu pot să-mi amintesc meniul întreg din nicio zi. În schimb, nu pentru acest motiv trebuie dedus că au fost în zadar. M-au alimentat și mi-au dat forța pentru a trăi. Dacă nu aș fi luat acele mese, astăzi aș fi fost mort.”

Viața de pietate, tratarea, relația cu Domnul mențin iubirea noastră față de Dumnezeu. Că ar trebui să fie și mai și? Fără îndoială! Însă nu va fi și mai și, nu voi crește în iubire față de Dumnezeu împovărându-mă cu treburi, nici renunțând la a le face pe cele pe care trebuie să le fac. Va crește, înainte de toate, căutând să fac mai bine ceea ce fac.