Un copil de patru ani, după moartea bunicului său, o întreabă pe mama sa:

– Mamă, unde a plecat bunicul?

– Carlitos, bunicul s-a dus în cer.

– Ah… păi, nu sunt sigur dacă va ajunge!

– Cu siguranță că da, Carlitos; pentru că bunicul era un om foarte bun.

– Da. Însă nu cred că va nimeri drumul, pentru că bunicul vede foarte prost și și-a uitat ochelarii pe noptieră.

 

Pentru a afla drumul către cer este nevoie de viziunea supranaturală, viziune pe care ne-o dau nu ochelarii, ci credința: ochelarii pe care ni-i dă Dumnezeu.

Doamne, fă ca nicio zi să nu încetez de a mă lăsa condus de această viziune!

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2014