AM VENIT, AM VĂZUT ȘI AM FOST CUCERIT
Am văzut steaua lui la răsărit şi am venit să ne închinăm lui.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 2,1-12
După ce s-a născut Isus în Betleemul Iudeii în zilele lui Irod, regele, iată că au ajuns la Ierusalim nişte magi din Răsărit 2 şi întrebau, spunând: “Unde este regele nou-născut al iudeilor? Căci am văzut steaua lui la răsărit şi am venit să-l adorăm”. 3 Auzind aceasta, regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el. 4 Adunându-i pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului, a căutat să afle de la ei unde avea să se nască Cristos. 5 Ei i-au spus: “În Betleemul Iudeii, căci aşa este scris de profet: 6 «Şi tu, Betleem, pământ al lui Iuda, nicidecum nu eşti cea mai mică dintre cetăţile de seamă ale lui Iuda; căci din tine va ieşi stăpânitorul care va păstori poporul meu, Israel»”. 7 Atunci Irod, chemându-i pe magi în secret, a aflat de la ei timpul precis când li s-a arătat steaua. 8 Şi, trimiţându-i la Betleem, le-a spus: “Mergeţi şi informaţi-vă cu exactitate despre copil şi, când îl veţi fi găsit, făceţi-mi cunoscut şi mie ca să merg şi eu să-l ador!” 9 După ce l-au ascultat pe rege, au plecat, şi iată că steaua pe care o văzuseră la răsărit mergea înaintea lor până când, venind, s-a oprit deasupra locului unde era copilul. 10 Când au văzut steaua, au fost cuprinşi de o bucurie foarte mare. 11 Şi, intrând în casă, au văzut copilul împreună cu Maria, mama lui. Apoi, căzând la pământ, l-au adorat şi, deschizând tezaurele lor, i-au oferit daruri: aur, tămâie şi smirnă. 12 După ce li s-a revelat în vis să nu se mai întoarcă la Irod, au plecat pe alt drum în ţara lor.
Cuvântul Domnului
Doamne, îți mulțumim pentru darul tău minunat: venind ca și copil smerit, născut din Maria. Gândul că ești un Prunc neajutorat, culcat într-o iesle, îmi umple inima de încredere. Știu că nu ai putea fi niciodată în stare să mă înșeli, de vreme ce ai renunțat la orice măreție pentru ca eu să te pot contempla. Meriți toată încrederea și dragostea mea, pe care ți le ofer acum cu umilință. Doamne, îți cer o inimă cu adevărat receptivă față de mesajul tău.
„Am văzut steaua Lui”
Cei care au inima sinceră îl găsesc pe Dumnezeu. În cazul magilor, sinceritatea lor este demonstrată de ceea ce au fost dispuși să sacrifice pentru a-și atinge scopul. Călătoria a necesitat renunțarea la confortul patriei lor, la împlinirea nevoilor membrilor familiei lor și la procurarea bogățiilor. Intenția lor era curată, nu încurcată de dorințe egoiste, pentru că nu era cu nimic mai mică decât dorința de a întâlni Prezența Întrupată a lui Dumnezeu. Deschiderea inimilor lor i-a permis lui Dumnezeu să le vorbească prin multe elemente specifice lumii lor, ajungând de la astrologie, la Irod, de la stea la Pruncul din iesle.
Ce ar trebui să fac pentru ca să-l întâlnesc pe Dumnezeu astăzi? Trebuie să las deoparte totul mai puțin pe El și să las mâna Lui să mă conducă spre întâlnirea definitivă cu prezența Sa dumnezeiască.
Avertizați să nu se întoarcă la Irod
Nici o stea nu le-a fost oferită lui Irod sau celor „ai lumii”, decât întuneric. Celor „ai lumii” poate le-a surâs ideea de apropiere de ei a lui Dumnezeu și poate au fost chiar curioși cu privire la El, dar ignorau chemarea Lui. Oamenii „lumii” rareori își părăsesc „palatul”, își sacrifică timpul sau se pun în slujba lui Dumnezeu. Iubitorii de confort își părăsesc cu greu palatele și apoi pretind, în mod ciudat, că nu îl găsesc pe Dumnezeu nicăieri. Ei se tem pierderea lumii confortabile.
Mă rog ca inima mea să fie deschisă la tot ceea ce Evanghelia cere de la mine? Fac tot posibilul ca Domnul Cristos să nu găsească nicio piedică în mine; mai curând, să găsească disponibilitatea în mine de a-mi părăsi palatul, de al găsi și de al urma?
Și-au deschis comorile
Pentru a putea dărui iubire, trebuie să fi fost „atins” de iubire. Cum aș putea să mă ridic la nivelul dorințelor celorlalți? Cum pot rămâne fidel vocației și misiunii mele în momentele în care nu primesc suficientă apreciere și sprijin? În fiecare dimineață trebuie să merg în căutarea lui Dumnezeu care se dăruiește necondiționat, astfel încât dăruirea Lui să aibă impact asupra mea. Fie că este vorba de Sfânta Liturghie, de rugăciune sau de acțiunea providenței sale, în fiecare zi mă așteaptă o „epifanie” absolut necesară. Ea mă capacitează să îmi deschid „cufărul” și să-i prezint dăruirea mea. Dacă nu trăiesc experiența acestei iubiri, viața mea va rămâne închisă – nu găsesc forța interioară de a mă dărui total.
Ioan ne spune: „În aceasta constă iubirea: nu că noi l-am iubit pe Dumnezeu, ci El ne-a iubit și L-a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre. Iubiților, dacă Dumnezeu ne-a iubit astfel, și noi suntem datori să ne iubim unii pe alții… Noi iubim pentru că el ne-a iubit mai întâi”. (1 In 4,8,20).
Doamne Isuse, dragostea Ta pentru mine mă obligă să mă sacrific și să nu păstrez nimic pentru mine. Cât trăiesc sunt parte „o secundă” din istoria omenirii… Ajută-mă ca și eu să mă dăruiesc așa cum tu mi te dăruiești – la Sfânta Liturghie, în rugăciune și în sufletele celor pe care mă chemi să îi slujesc.
Mă voi strădui să-mi perfecționez caritatea față de membrii familiei mele, iubindu-i așa cum o face Cristos.
Material pregătit după a traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: