AMĂRÂTORUL

Oscar Levant, pianist și compozitor nord-american, era un om despotic și ostil față de tot ceea ce nu era voința sa. De-a lungul a douăzeci și cinci de ani a acumulat dușmani și a provocat ură în toate părțile cu caracterul său aspru, insultător, amar și egoist. El însuși o mărturisea cu un aer de indiferență:

– Eu sunt o personalitate contencioasă. Prietenii mei mă au ca antipatic sau mă urăsc pur și simplu.

Odată, un prieten, din nu se știe care grup, îi spuse:

– Omule, Oscar, astăzi te văd bucuros.

– Păi, nu mă simt bine – răspunse el, dând din umeri.

Este lamentabil ca nici măcar prietenii să nu se poată simți în largul lor alături de cineva. Este tristă profesia de amărâtor. Este tristă și proastă afacere, întrucât el este primul care se amărăște.

A trăi bucuria și a o transmite celor din jur face din pământ un cer. Acest lucru este posibil în măsura în care se face prezent cerul pe pământ în viața de fiecare zi.

Prezența lui Dumnezeu și bucuria sunt cele două fețe ale aceleiași monede. Pentru aceasta, în Scrisoarea sfântului Iacob cel Mic, suntem sfătuiți: „Este trist vreunul dintre voi? Să se roage!” (Iac 5,13).