AMNISTIE TOTALĂ

Trăia într-un sat o bătrână bună la suflet și profund pioasă. Se spunea despre ea că avea viziuni. Nimeni nu-i spunea doamna Manuela, ci sfânta Manuela. Parohul, dorind să verifice veridicitatea acelor apariții, i-a spus:

– Când îți va apărea din nou Domnul nostru, întreabă-l despre păcatele mele. Astea doar el și eu le știm.

Femeia a întârziat ceva vreme până a revenit. Când s-a prezentat din nou, parohul a întrebat-o:

– L-ai mai văzut pe Domnul?

– Da – răspunse ea.

– Și l-ai întrebat despre păcatele mele?

– Da, părinte.

– Și ce ți-a spus?

– Mi-a zis: „Spune-i preotului că i le-am uitat”.

Dumnezeu iartă totul și total. Iertarea sa, într-adevăr, este o amnistie totală: uită pentru totdeauna. 

Iartă întotdeauna. Sfântul Petru – făcând un exces de generozitate – întreabă dacă până la „șapte ori”. Iar Isus, mergând infinit mai departe, îi spune — ne spune că „până la șaptezeci de ori câte șapte”. Ei bine, el merge chiar mai departe: iartă și uită totul.

Ar fi bine să ne asemănăm cu Domnul în a ierta și a uita. Iar aceasta, de asemenea, și cu propriile mele păcate.