AN RĂU

Un turist vede un băiat tolănit sub un măslin și se apropie de el pentru a sta de vorbă.

– Ascultă, aici… cum culegeți măslinele?

– Păi, întindem o prelată dedesubt și apoi vine vântul și le scutură, iar eu le strâng și le vând.

– Și dacă nu bate vântul… ?

– Păi, atunci este un an prost.

Dacă nu bate vântul, e „an rău”. Este o poveste exagerată, chiar dacă are un sâmbure de adevăr. Tuturor ne este foarte ușor în nereușitele noastre să dăm vina pe circumstanțe, uneori chiar pe Dumnezeu. Același Dumnezeu care dă măslinele și vântul, atunci când bate, ne dă puterea de a ne cățăra și a le scutura. E clar că aceasta cere efort. Este mai comod să nu folosim posibilitățile pe care Dumnezeu ni le dă și să așteptăm ca el să facă totul.

Se spune că Dumnezeu dă hrană fiecărei păsări, însă nu i-o duce la cuib. Dumnezeu contează pe efortul și colaborarea ta. Și contează și pe a mea. Eu particip la acest efort? Când punem de partea noastră tot ceea ce putem, dacă este necesar, Dumnezeu va face minuni. E de ajuns să amintim înmulțirea pâinilor și a peștilor. Însă câtă vreme nu pun de partea mea tot ceea ce pot pune, nu am dreptul să aștept ca Dumnezeu să facă „ore suplimentare”.