ANDREI, APOSTOLUL VEȘTII CELEI BUNE
LECTURA I
Credinţa vine din predicare, iar predicarea, din cuvântul lui Cristos.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 10,9-18
Fraţilor, dacă îl mărturiseşti cu gura ta pe Domnul Isus şi crezi în inima ta că Dumnezeu l-a înviat din morţi, vei fi mântuit, 10 căci cu inima se crede pentru a obţine justificarea, iar cu gura se dă mărturie pentru a obţine mântuirea. 11 De fapt, Scriptura spune: “Oricine crede în el nu va fi făcut de ruşine”. 12 Într-adevăr, nu este nicio deosebire între iudeu şi grec, căci el este Domnul tuturor, darnic faţă de toţi cei care îl invocă. 13 Într-adevăr, “oricine va invoca numele Domnului va fi mântuit”. 14 Aşadar, cum îl vor invoca dacă nu au crezut? Şi cum să creadă dacă nu au auzit? Dar cum să audă fără predicator? 15 Însă cum să predice dacă nu sunt trimişi? După cum este scris: “Cât de frumoase sunt picioarele celor care aduc veşti bune!” 16 Dar nu toţi au ascultat de evanghelie. De fapt, Isaia spune: “Doamne, cine a crezut vestirii noastre?” 17 Deci credinţa vine din predicare, iar predicarea, din cuvântul lui Cristos. 18 Dar eu zic: poate că nu au auzit? Ba, dimpotrivă: “Glasul lor a străbătut tot pământul şi cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii”.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 18(19),2-3.4-5 (R.: cf. 5)
R.: În lumea întreagă răsună vestea mântuirii.
2 Cerurile vorbesc despre slava lui Dumnezeu
şi firmamentul vesteşte lucrarea mâinilor sale.
3 Ziua încredinţează zilei mesajul,
iar noaptea transmite nopţii cunoaşterea. R.
4 Nu e vorbire, nu sunt cuvinte
ale căror glasuri să se poată auzi,
5 şi totuşi vocea lor străbate tot pământul,
vestea lor ajunge la marginile lumii. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 4,19b
(Aleluia) “Veniţi după mine, spune Domnul, şi vă voi face pescari de oameni!” (Aleluia)
EVANGHELIA
Ei, părăsind îndată barca şi pe tatăl lor, l-au urmat.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 4,18-22
În acel timp, umblând de-a lungul Mării Galileii, Isus a văzut doi fraţi: pe Simon, cel numit Petru, şi pe Andrei, fratele lui, aruncând plasa în mare, căci erau pescari, 19 şi le-a spus: “Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni!” 20 Iar ei, părăsind îndată năvoadele, l-au urmat. 21 Plecând de acolo, a văzut alţi doi fraţi, pe Iacob, fiul lui Zebedeu, şi pe Ioan, fratele lui, în barcă, împreună cu Zebedeu, tatăl lor, reparându-şi năvoadele şi i-a chemat. 22 Iar ei, părăsind îndată barca şi pe tatăl lor, l-au urmat.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, am auzit chemarea Fiului tău și îl voi urma. Mi-am abandonat mrejele și am lăsat în urmă viața mea de dinainte. Doresc doar noua viață pe care mi-o oferi prin Fiul tău și prin Duhul Sfânt.
Andrei, cel dintâi chemat
Evanghelia după Sfântul Matei ne spune că Isus se plimba pe lângă Marea Galileii și a chemat doi frați, Petru și Andrei, pentru a deveni pescari de oameni. Știm din Evanghelia după Sfântul Ioan că Andrei a fost ucenic al lui Ioan Botezătorul și l-a întâlnit pe Isus lângă râul Iordan înainte de a fi chemat să devină pescar de oameni (In 1,40). Acesta este motivul pentru care Andrei primește titlul de „protoclet”, care înseamnă „cel dintâi chemat”. Faptul că Andrei își petrecea deja timpul departe de a pescui cu fratele său în Marea Galileii și faptul că era împreună cu Ioan Botezătorul în pustiu indică faptul că inima lui era detașată de lucrurile acestei lumi trecătoare și deschisă față de realitățile veacului care va veni. Inima sa era receptivă față de sămânța Cuvântului lui Dumnezeu, fie că acesta provenea prin profeții din vechime, prin Ioan Botezătorul sau prin Cuvântul definitoriu al lui Dumnezeu, Isus Cristos.
Proclamarea Veștii Bune evreilor și grecilor
Prima lectură este preluată dintr-o importantă secțiune a Scrisorii către Romani. Paul se referă la locul pe care îl ocupă Israelul în planul lui Dumnezeu (Rom 9-11). Paul susține că nu există două căi de mântuire, una pentru Israel și una pentru păgâni, ci că există o singură cale de mântuire, Isus Cristos. Isus este Calea, Adevărul și Viața. Andrei, ca apostol, a fost trimis de Isus să predice singura Cale a Mântuirii. Andrei a mers în partea de nord a Asiei Mici, în regiunea de la sud de Marea Neagră, în Sciția și a ajuns până la Kiev, predicând Vestea Bună popoarelor pe care le-a întâlnit. Oamenii au auzit Vestea Bună de pe buzele lui Andrei. Ei au crezut în Domnul, au început să-L invoce și au fost îmbogățiți și socotiți vrednici de harul lui Dumnezeu. Andrei a predicat mântuirea în numele lui Isus și mulți au primit mântuirea lui Dumnezeu prin Isus Cristos, prin lucrarea apostolică a lui Andrei. La fel ca Domnul Isus, și fratele său, Petru, Andrei a dat mărturia supremă atunci când a murit răstignit.
Rugăciune și implicare în vederea unității
Sfântul Andrei este asociat în special cu grecii și cu orașul Constantinopol. Tradiția spune că el a fondat scaunul Bizanțului (ulterior Constantinopol și Istanbul) în anul 38 d. Cr. și l-a numit pe Stachys ca prim episcop al acestuia. Fratele lui Andrei, Petru, pe de altă parte, este asociat în special de orașul Roma. După divizarea tragică – Marea Schismă – dintre Biserica Catolică și Biserica Ortodoxă în 1054 d. Cr., sărbătoarea Sfântului Andrei a devenit, în ultimii ani, un îndemn de a depune eforturi pentru restabilirea comuniunii depline între Biserica Romei și Biserica Constantinopolului. Când Benedict al XVI-lea a vizitat Turcia cu ocazia sărbătorii Sfântului Andrei în anul 2006, el a spus că Biserica Catolică este dispusă să facă tot posibilul pentru a depăși obstacolele din calea comuniunii depline și pentru a căuta mijloace mai eficiente de cooperare pastorală. În timp ce ne străduim fără încetare pentru unitatea între creștini, îi putem ruga pe apostolii Petru și Andrei să mijlocească pentru noi. Fie ca noi să ne străduim și să ne rugăm pentru a depăși divizarea, nu doar între catolici și ortodocși, ci între toate comunitățile creștine.
Doamne Isuse, la Cina cea de Taină te-ai rugat Tatălui pentru ca noi să fim una, așa cum Tu și Tatăl Una sunteți. Nu ar trebui să fim divizați, și totuși suntem. Mă rog astăzi să pot fi un apostol al unității și nu un motiv de dezbinare. Luminează-mi mintea și atinge-mi inima pe măsură ce mă angajez și astăzi pentru răspândirea Împărăției Tale.
Mă rog și depun eforturi pentru unitatea Bisericii? Cât de bine cunosc istoria a tot ceea ce a divizat din păcate Biserica de-a lungul secolelor? Știu ce îi dezbină pe catolici și pe ortodocși? Pot să apreciez și să identific ceea ce încă ne unește pe toți? Sunt familiarizat cu învățăturile principalelor confesiuni protestante (episcopaliană, metodistă, luterană, prezbiteriană, baptistă etc.)? Înțeleg de ce acestea învață ceea ce învață? Ce lecții pot desprinde din diviziunile conservatoare-progresiste din cadrul acestor comunități ecleziale?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: