ANTICHITĂȚI

Doi soți iau cina la un restaurant. Soția, puțin iritată, însă foarte măgulită, îi spune soțului:

– Să nu începi niciun fel de scandal, însă cavalerul acela elegant care stă la masa din colț nu m-a slăbit din priviri niciun moment de când am ajuns.

Soțul, fără a se opri din mâncat, întoarse capul și spuse:

– A, da! Îl cunosc. Este un anticar.

Ce bine ar fi ca, atunci când ni se ridică orgoliul la cap, cineva să ne aducă aminte de greșelile și mizeriile noastre. Și întrucât nu e deloc sigur că vom avea mereu pe cineva lângă noi care să ne reamintească acest lucru, trebuie să ne obișnuim să o facem noi înșine. Este o școală excelentă de umilință. „Când vei percepe aplauzele triumfului, să răsune de asemenea în auzul tău râsetele pe care le-ai provocat prin eșecurile tale” (Camino, 589).

Tu și eu avem multe lucruri pentru care trebuie să-i mulțumim Domnului. Însă lucrurile acestea, reușitele acestea, sunt mai mult meritul lui decât al nostru.

Sfânta Tereza spunea că umilința înseamnă a umbla în adevăr.