ANTIDOT ÎMPOTRIVA NELINIȘTII
EVANGHELIA
Marta l-a primit în casa ei. Maria a ales partea cea bună.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 10,38-42
În acel timp, Isus a intrat într-un sat. O femeie cu numele de Marta l-a primit în casa ei. 39 Aceasta avea o soră numită Maria, care, stând la picioarele Domnului, asculta cuvântul lui. 40 Însă Marta era ocupată cu multele griji ale casei. Venind la el, i-a zis: “Doamne, nu-ţi pasă că sora mea m-a lăsat singură să servesc? Spune-i să mă ajute!” 41 Domnul, răspunzând, i-a zis: “Marta, Marta, pentru multe te mai îngrijorezi şi te frămânţi, 42 însă un lucru este necesar: Maria a ales partea cea bună, care nu-i va fi luată”.
Cuvântul Domnului
Doamne, îți sunt recunoscător pentru că am posibilitatea de a-ți rezerva acest timp, pentru a fi cu tine, pentru a medita la Cuvântul tău. Îți sunt recunoscător că mi-ai oferit darul credinței, prin care cunosc cu certitudine că ești Izvorul întregului adevăr și harului de care am nevoie pentru a crește în înțelepciune și sfințenie. Dispune-mi inima pentru a accepta tot ceea ce astăzi dorești să îmi oferi.
Preocupați și neliniștiți
Isus știe prin ce trecem. Când Marta a venit la el să se plângă, Domnul a recunoscut și a exprimat clar și precis frământările pe care le trăia: „Marta, Marta, pentru multe te mai îngrijorezi şi te frămânţi”. Cu siguranță că ar putea spune același lucru despre noi. Cât de greu ne apasă grijile și neliniștile vieții! Ceva în noi ne face să credem că trebuie să le rezolvăm pe toate, imediat, și că toți cei din jurul nostru ar trebui să ne sară în ajutor. Vocea Domnului ne ajunge în mijlocul zgomotului preocupărilor noastre egoiste și ne invită să ne eliberăm de învălmășeala de griji care ne paralizează inima: un singur lucru este necesar – să rămânem aproape de Domnul, să îl ascultăm, să ne încredem în el, să facem totul cu bucurie pentru el. Cumva, dorința bună și iubitoare a Martei de a-l sluji pe Isus și pe discipolii săi își pierduse puritatea și astfel, Marta, își pierduse și bucuria. Același lucru ni se întâmplă și nouă. Vrem să facem lucruri bune. Vrem să contribuim la construirea Împărăției lui Cristos. Vrem să ne îndeplinim îndatoririle legate de starea noastră în viață. Dar, pe măsură ce ne angajăm în activitățile noastre, avem tendința de a pierde din vedere adevăratul motiv din spatele tuturor lucrurilor – pur și simplu să-l iubim pe Dumnezeu și să îl iubim pe aproapele nostru. Ori de câte ori efortul nostru de a iubi devine o „povară” lipsită de bucurie, trebuie să facem exact ceea ce a făcut Marta: „să dăm buzna” la Isus, să ne descărcăm inimile și să ascultăm cu atenție tot ceea ce el are să ne spună.
Să învățăm de la sfinți
Putem să învățăm din exemplul Sfintei Faustina Kowalska, faimoasă pentru Jurnalul ei, intitulat Milostivirea lui Dumnezeu în sufletul meu. Călugăriță poloneză care a trăit în primele decenii ale secolului al XX-lea, Sfânta Faustina a avut privilegiul de a primi viziuni și povețe de la Domnul, prin care Isus a vrut să ofere Bisericii și lumii o remarcabilă și durabilă amintire a puterii milostivirii sale răscumpărătoare. Jurnalul conține multe dintre dialogurile Sfintei Faustina cu Isus, dar conține și relatări și descrieri ale propriei sale călătorii spirituale. Citind Jurnalul în întregime, nu poți să nu fii impresionat de dificultățile și suferințele pe care le implica faptul că Sfânta a învățat să se încreadă din ce în ce mai mult în Isus. Chiar și după ce a primit atâtea haruri extraordinare, Sfânta Faustina a fost nevoită să calce în mod continuu pe urmele Martei – căutând prezența lui Cristos, cu neliniștile, grijile, plângerile și confuziile ei, căutând sfat și alinare. Ne putem consola cu aceasta, pentru că și noi ne identificăm foarte ușor cu Sfânta Marta, care era împovărată de multe treburi și era neliniștită și îngrijorată de multe lucruri. Și noi avem nevoie să ne reamintim în permanență că un singur lucru este necesar și trebuie să avem curajul să alegem partea cea mai bună. Putem urma exemplul Sfintei Faustina și să luăm, iar și iar, următoarea hotărâre: „Nu-mi voi permite să fiu atât de absorbit(ă) de vâltoarea muncii într-atât încât să uit de Dumnezeu. Îmi voi petrece toate momentele libere la picioarele Învățătorului care „se ascunde” în Sfântul Sacrament” (Jurnal, 82).
Dumnezeu adevărat și om adevărat
În fiecare duminică rostim Crezul și ne mărturisim public credința în Isus Cristos ca fiind „Dumnezeu din Dumnezeu, lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat” care „S-a întrupat de la Duhul Sfânt, din Maria Fecioară, Şi s-a făcut om”. De ce Dumnezeu, Creatorul atotputernic al universului, ar deveni om? De ce s-ar coborî până în punctul în care ar sta în sufrageria Martei și s-ar implica într-o ceartă între surori? Nu este aceasta sub demnitatea lui Dumnezeu? Poate că, dacă te gândești la Dumnezeu într-un alt mod, ar fi. Dar singurul și adevăratul Dumnezeu care s-a revelat prin Isus Cristos ne arată în mod clar că experiențele noastre omenești, cele mai normale, chiar și o ceartă între surori, chiar și o izbucnire impertinentă care izvorăște din stres și îngrijorare, este menită să fie ocazie de har, un „spațiu” pentru a-l întâlni și cuprinde pe Isus într-un mod nou și îmbucurător. Isus răspunde direct plângerii Martei și subliniază un adevăr pe care îl putem trăi și noi. Isus era atât de apropiat de Marta și Maria, încât Maria se simțea confortabil să stea la picioarele lui în timp ce Domnul vorbea în sufragerie, iar Marta se simțea în largul ei să se plângă și să îl implice pe Isus direct în problemele lor familiale. Este Isus atât de aproape de mine? Sunt eu atât de sincer în conversațiile mele cu el? În ce măsură s-a întrupat cu adevărat Isus în viața mea?
Doamne, când mi te imaginez răspunzând plângerii Martei, mi te imaginez zâmbind. Tu știi cât de slabi suntem și cât de meschini putem deveni atunci când ne simțim stresați. Vreau să învăț să merg la tine imediat ce îmi pierd pacea interioară, imediat ce îmi pierd echilibrul spiritual. Vreau să învăț să îți privesc zâmbetul și să primesc corecțiile și îndrumările tale blânde. Vreau să învăț să fiu mulțumit și bucuros de singurul lucru necesar și să aleg, în fiecare zi, în fiecare clipă a vieții mele, „partea cea mai bună”.
Doamne, astăzi, cu ajutorul harului tău, îmi voi rezerva câteva clipe pentru a reflecta ce înseamnă pentru mine „singurul lucru necesar” și cum arată pentru mine „alegerea părții mai bune”, în momentul actual al vieții mele.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: