APARATUL AUDITIV

Un bătrân foarte surd, dar și foarte bogat, cumpără unul dintre aparatele acestea noi, ultramoderne, de auzit.

Cincisprezece zile mai târziu, revine mulțumit la magazinul de unde făcuse achiziția și se întrece de unul singur în elogii:

– Acum aud perfect, chiar și ce se vorbește în încăperea de alături.

– Familia dumneavoastră – îi spuse vânzătorul – trebuie să fie foarte mulțumită.

– Nu știu – răspunse bătrânul. Nu le-am spus nimic despre aparat, însă până acum mi-am schimbat deja de patru ori testamentul.

Fiecare schimbare de testament era datorată unei decepții. Atunci când autorul testamentului nu-l auzea pe destinatarul testamentului său, gândea despre el un lucru. Auzindu-l și, astfel, cunoscându-l mai bine, trebuia să-și schimbe părerea și, prin urmare, testamentul.

Dumnezeu mă aude și mă vede neîncetat și foarte bine. Nu doar când mă adresez lui, când sunt conștient de prezența lui și mă gândesc că mă aude, ci chiar și atunci când nu mă gândesc la aceasta.

Ce părere o fi având despre mine? Oare nu-l fac să-i vină să-și schimbe testamentul?