APARENȚELE

Un tată i-l arătă, orgolios, pe fiul său nou născut frățiorului mai mare care avea deja cinci ani.

– Uite, Juanin, acesta este frățiorul tău.

Juanin, decepționat, spuse:

– Tată, dar… Așa, fără păr, fără dinți, șifonat tot… Te-au păcălit… Ți-au dat un bebeluș de mâna a doua.

Aparențele înșală. Juanin nu cunoștea potențialul pe care-l ascundea acel bebeluș „șifonat”.

De câte ori nu judecăm viața și lucrurile doar după aparențe! Și cum se schimbă toate atunci când sunt privite la lumina credinței!

Lumea are o viziune plană, pământească, în două dimensiuni. Când vei trăi viața supranaturală, vei obține de la Dumnezeu cea de-a treia dimensiune: înălțimea și o dată cu ea relieful, greutatea și volumul (Camino, 279).

Credința nu micșorează aspirațiile nobile care există în inima omului. Ea le înalță și le mărește.

Viața – la lumina credinței – este pasionantă. Se transformă într-o nuvelă de aventuri,

Lucrurile cele mai obișnuite și comune dobândesc o importanță veșnică, o dimensiune infinită.

Ce păcat să rămâi într-o viață aplatizată și rahitică!