APARȚINEM LUI ISUS
EVANGHELIA
Să fie una ca şi noi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 17,11b-19
În acel timp, Isus, ridicându-şi ochii spre cer, s-a rugat, zicând: “Tată sfânt, păstrează-i în numele tău pe care mi l-ai dat, ca ei să fie una ca şi noi! 12 Cât timp am fost cu ei, eu i-am păstrat în numele tău pe care mi l-ai dat şi i-am păzit şi nimeni dintre ei nu s-a pierdut în afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. 13 Acum însă vin la tine şi spun acestea în lume ca să aibă bucuria mea deplină în ei. 14 Eu le-am dat cuvântul tău, iar lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, aşa cum eu nu sunt din lume. 15 Nu te rog ca să-i iei din lume, ci ca să-i păzeşti de Cel Rău. 16 Ei nu sunt din lume aşa cum eu nu sunt din lume. 17 Consacră-i în adevăr! Cuvântul tău este adevăr. 18 După cum m-ai trimis pe mine în lume, şi eu îi trimit pe ei în lume 19 şi pentru ei mă consacru pe mine însumi, ca şi ei să fie consacraţi în adevăr”.
Cuvântul Domnului
Doamne, îmi pregătesc inima pentru a reflecta la cele din urmă cuvinte ale tale adresate ucenicilor. Ajută-mă să înțeleg în cadrul acestui moment de reculegere în mod mai profund iubirea ta față de mine.
„Ridicându-și ochii spre cer”
Timp de trei zile consecutive (ieri, astăzi și mâine), Evanghelia începe cu „Ridicându-și ochii spre cer…”. Isus, care este Om și Dumnezeu, și-a ridicat ochii atunci când a vorbit cu Tatăl. De asemenea, Isus și-a ridicat ochii când s-a rugat Tatălui să-l învie pe Lazăr din morți (In 11,41). Poate că Isus ne atrage atenția cu privire la transcendența lui Dumnezeu Tatăl și asupra puterii și tăriei sale. Dumnezeu, Tatăl, este infinit de vrednic pentru a primi lauda noastră și să ne ridicăm privirea reprezintă cel mai firesc lucru pe care îl putem face atunci când ne adresăm lui în rugăciune umilă: „Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice timp, lauda lui va fi fără încetare în gura mea. Să se laude sufletul meu în Domnul! Să audă cei umili şi să se bucure!” (Ps 34,2-3).
„Să-i păzeşti de Cel Rău”
În discursul său de rămas bun, Domnul Isus a cerut Tatălui multe haruri pentru ucenicii săi și toate aceste haruri ne aparțin și nouă, ucenicii săi din zilele noastre. În versetele evanghelice de astăzi aflăm că Isus i-a protejat și i-a păzit pe discipolii săi în timp ce aceștia îl însoțeau spre împlinirea misiunii încredințate de Tatăl său. Și în timp ce se pregătea să moară, Isus i-a cerut Tatălui să-i „păzească de cel rău” pe cei dragi. Pentru a rezista ispitei, avem nevoie de protecția Tatălui. Domnul Isus a cerut aceasta cu voce tare tatălui, și ne-a încurajat să o cerem și noi, de fiecare dată când rostim rugăciunea Tatăl nostru. „Dumnezeu dorește să ne elibereze de rău” (Catehismul Bisericii Catolice 2846).
„Consacră-i în adevăr!”
Prin această cerere, Isus i-a cerut Tatălui să-i consacre pe discipolii săi în adevăr. Deoarece Isus este „Calea, Adevărul și Viața” (In 14,6), Domnul îi cerea Tatălui să ne facă sfinți, să ne sfințească, să ne poarte la unirea cu el. „Oare nu este el însuși Cuvântul viu al lui Dumnezeu, la care se referă orice alt cuvânt? „Sfințește-i în adevăr” – aceasta înseamnă, în sensul cel mai profund, fă-i una cu mine, Cristos. Leagă-i de mine. Atrageți-i la mine” (Benedict al XVI-lea, 9 aprilie 2009). Domnul Isus a cerut acest har în timp ce ucenicii erau încă în viață. Și noi putem conta pe aceste haruri – acum – în acest timp de rugăciune. Vino Duhule Sfânt!
Este limpede, Doamne, că dorești sfințenia mea. Când sunt sfânt, acest lucru îți face plăcere și acest lucru are un impact important și asupra celor dragi mie. În ciuda ușurinței cu care cad, cred că mi-ai oferit deja tot ajutorul și harul de care am nevoie pentru a ajunge la unirea cu tine, iar pentru acest lucru, inima îmi este plină de recunoștință.
Doamne, astăzi, prin harul tău, mă voi ruga cu mai mare atenție și devoțiune rugăciunea „Tatăl nostru”.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: