ARTA DE A-ȘI COMPLICA VIAȚA

Un om voia să atârne un tablou pe un perete de-al casei sale. Avea cuiul, însă îi lipsea ciocanul. Știa că vecinul său are unul și se hotărî să i-l ceară împrumut.

Dintr-o dată, îl asaltă o îndoială: „Dar dacă nu vrea să mi-l împrumute? Îmi aduc aminte că ieri m-a salutat, așa, în răspăr. Poate că se grăbea. Dar poate că graba nu era decât un pretext și el are, de fapt, ceva împotriva mea. Ce să fie? Eu nu i-am făcut nimic; i-o fi intrat o idee în cap și nu vrea să și-o mai scoată! Dacă cineva mi-ar cere împrumut vreo sculă, i-aș împrumuta-o imediat. Cum poate cineva să refuze să facă o favoare atât de simplă unui vecin? Oameni ca ăștia îți mănâncă zilele. Apoi, crede că depind de el doar pentru că are un ciocan. Asta-i culmea!”.

În felul acesta, omul nostru iese precipitat din casă și merge direct la casa vecinului, sună la ușă, i se deschide și, înainte ca vecinul său să aibă timp de a spune „Bună ziua”, îi strigă furios: „Auzi, borș cu ciocanul tău cu tot, nătângule!”.

Toți tindem și facem destul de multe pentru a ne amărî viața. Însă la acest capitol există adevărați artiști.

Câte greutăți și neîncrederi inventăm! Greutăți care există doar în imaginația noastră. Cu cât avem mai puține de făcut, cu atât scornim și mai multe probleme.