ASEMENEA COPIILOR

Lewis Carroll, autorul poveștii „Alice în țara minunilor” era un împătimit al relațiilor epistolare. De-a lungul vieții sale a scris aproape o sută de mii de scrisori. Atunci când a fost întrebat de ce irosea atât timp în scrierea lor, putând să-l întrebuințeze în scrierea unor opere mai serioase, răspunse:

– Nu există operă mai serioasă, prieteni. Literatura întreagă este o scrisoare interminabilă pe care o scriem unui sector al societății. Eu am ales să mă adresez copiilor, pentru că sunt așa cum Dumnezeu a dorit să fie mereu ființa umană: dulce, sinceră și curioasă.

Pentru mamele noastre vom fi mereu copii. Câtă vreme cineva păstrează vie în inimă dragostea față de mama sa, continuă să aibă, într-un anumit fel, un suflet de copil. În ziua în care încetează această dragoste, într-un anume fel ia sfârșit. A fi copil este fundamental pentru a intra în împărăția cerurilor: „Adevăr vă spun: dacă nu vă veți întoarce și nu veți fi ca pruncii, nu veți intra în împărăția cerurilor” (Mt 18,3). Dragostea și tratarea cu mama noastră, sfânta Fecioară Maria, fericesc această copilărie și asigură intrarea în slavă.

Copilul este „dulce, amabil, sincer și curios” – cu o râvnă enormă de a cunoaște. Eu sunt amabil, sincer și mă stăpânește dorința de a cunoaște adevărul?