ASEMENEA SFINȚILOR

Se povestește că pe pugilistul spaniol Paulino Uzcudun l-a întrebat odată o domnișoară de ce toți boxerii au nasul turtit. Oare pentru că îi avantaja în practicarea acestui sport? Campionul îi răspunse:

– Păi, să vedeți: artiștii și regii se nasc astfel; înțelepții și politicienii se fac astfel, iar noi, boxerii, nici nu ne naștem, nici nu devenim, ci ne fac alții astfel. Și vreți să știți cum? Cărându-ne pumni!

Nici sfinții nu se nasc, iar singuri nu s-ar face niciodată. Un rol important îl joacă părinții lor, mai ales în frageda lor copilărie, și, apoi, este absolut necesar harul lui Dumnezeu.

În această devenire, loviturile sunt inevitabile. Doar prin lovituri se șlefuiesc multe dintre defectele noastre. Sfântul Josemaria spunea, povestind propria experiență: „Sfinții, chiar și cei din lemn, se fac pe bază de lovituri”.

Să nu încercăm să le evităm, altfel riscăm să rămânem deformați.