„ASTA-I MAMA...”

O micuță de trei ani purtase la gât o medalie cu Pruncul Isus. La vârsta aceasta i-au schimbat-o cu o medalie a preasfintei Fecioare.

Un frățior de-al ei, cu un an mai mare decât ea, a întrebat-o:

– Da’ asta cine-i?

Iar fetița, cu un aer atotștiutor, răspunse:

– Este mama „micuțului”.

– Care micuț? Întrebă frățiorul. 

– Cel care s-a născut la Betleem și care, după aceea, când a ajuns mare, l-au omorât. Eu nu știu de ce l-au omorât, dar l-au omorât. Ei bine, asta-i mama lui.

„Asta-i mama”. Celelalte aspecte nu sunt prea clare. Acesta însă este limpede de tot: este mama lui.

Maria este Mama lui Dumnezeu. Acest lucru este mare de tot. Toate celelalte, neprihănirea, înălțarea, sunt consecințe logice: sunt rodul dragostei unui Fiu, Isus, față de Mama sa.

Iar Maria este și Mama mea. Ce roade dă iubirea mea de fiu?