ASTĂZI, ACUM

În fiecare zi, la prima oră, Alexandru cel Mare le dădea ordine generalilor săi și le spunea ce trebuie să facă. Seara le cerea cont, dacă au făcut sau nu. Într-o seară, unul dintre generali, pe nume Pimerides, nu împlinise un ordin și, când îi veni rândul să raporteze, a spus:

– Ăsta va fi primul lucru pe care-l voi face mâine.

Iar Alexandru l-a întrebat:

– Știi cum de am putut câștiga un imperiu așa de mare în atât de puțin timp?

Pimerides începu un discurs elogiator asupra calității de războinic a șefului său, când Alexandru îl întrerupse imediat:

– Nu, nu. Toate acestea se înțeleg de la sine. Am putut să fac aceasta deoarece nu am lăsat nimic de pe o zi pe alta.

După aceea, mâine nu sunt adverbe de timp, sunt adverbe de învinși.

A lăsa pentru după aceea sau pentru mâine înseamnă a pierde bătălia înainte de a fi intrat în luptă.

Ceea ce este important e ca Dumnezeu să ne găsească acolo unde ne vrea în fiecare moment.