AȘTEPTARE PLINĂ DE SPERANȚĂ

Astăzi este o zi de tăcere. Pentru primii ucenici ai lui Isus, trebuie să fi fost o zi plină de confuzie. Cum a putut Isus să moară? De ce nu a coborât în mod miraculos de pe Cruce? A fost, oare, un impostor? Un mincinos? Nu era el Fiul lui Dumnezeu, Mesia? Acestea și multe alte întrebări ar fi în mintea și sufletul celor mai mulți discipoli ai lui Isus. Domnul murise cu adevărat și trupul său zăcea într-un mormânt.

Sfânta Fecioară Maria avea alte gânduri. Ea era liniștită, trăind o așteptare plină de bucurie. Tocmai îndurase cea mai mare suferință pe care o putea îndura o mamă, dar știa că îl va vedea din nou pe Fiul ei, foarte curând. Ea aștepta bucuria Învierii și a început să trăiască această bucurie din plin încă din Sâmbăta Mare.

De-a lungul Postului Mare ne-am gândit la păcatele noastre, la suferință și la sacrificii. Acest lucru ne-ar putea conduce la depresie și deziluzie dacă nu am ști finalul poveștii. Crucea ne conduce la Înviere. Din acest motiv, sacrificiile pe care le-am făcut de-a lungul Postului Mare au fost mijloace care să ne ajute pentru o participare mai profundă la bucuria minunată a Învierii!

Așteptarea tăcută și plină de speranță trebuie să însoțească toate gesturile de iubire și de sacrificiu pe care le săvârșim, fiecare moment de suferință asumat, fiecare ispită și păcat învinse și crucea de fiecare zi, pe care o purtăm. Prin viața, moartea și învierea lui Isus, am devenit vrednici de Împărăția lui Dumnezeu. Iar când unim sacrificiile noaste cu suferințele Domnului anticipăm în tăcere roadele minunate pe care, prin credință, le vom primi.

Atunci când iertăm pe cineva care ne-a făcut rău și manifestăm față de acea persoană bunătate în loc să o judecăm, nu avem cum să rămânem întristați sau să trăim cu resentimente. În schimb, anticipăm în tăcere și cu speranță schimbarea pe care gestul nostru de a ierta o poate genera în viața respectivei persoane. Orice sacrificiu pe care îl facem poate să determine în noi și trăirea acestei frumoase anticipări tăcute și pline de speranță, urmărind efectele pe care le va produce manifestarea iubirii noastre.

Meditați la acest dar. Deși Sâmbăta Sfântă nu este celebrată ca sărbătoare liturgică, mesajul pe care îl transmite această zi este unul deosebit de puternic. Orice renunțare plină de iubire și de sacrificiu din Vinerea Mare trebuie să fie urmat de veghea din Sâmbăta Mare. Iar dacă rodul bun al iubirii inimii noastre oferă roade, bucuria Învierii este cu atât mai aproape. Anticipați aceste momente de „înviere” cât mai des și permiteți ca ele să întrețină o speranță vie în sufletul dumneavoastră, astfel încât să nu vă arătați niciodată „obosiți” sau „epuizați” din cauza jertfelor din Postul Mare și din Triduum, știind că acest timp sfânt vă conduce în fiecare an la celebrarea victoriei lui Cristos.