ATENȚIE ASUPRA A CEEA CE ESTE ESENȚIAL
EVANGHELIA
Eu sunt calea, adevărul şi viaţa.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 14,1-6
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: “Să nu se tulbure inima voastră! Credeţi în Dumnezeu şi credeţi în mine! 2 În casa Tatălui meu sunt multe locuinţe. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus: «Mă duc să vă pregătesc un loc»? 3 Şi, după ce mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, voi veni din nou şi vă voi lua la mine, pentru ca să fiţi şi voi acolo unde sunt eu. 4 Şi unde mă duc eu, voi ştiţi calea”. 5 Toma i-a zis: “Doamne, nu ştim unde te duci. Cum am putea şti calea?” 6 Isus i-a spus: “Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine”.
Cuvântul Domnului
Doamne, umple-mă cu darurile Duhului Sfânt. Umple Biserica de Spiritul adevărului. Îndrumă-ne prin înțelepciunea ta și condu-ne prin Cuvântul tău.
Copleșiți cu Duhul și înțelepciune
Bărbații pe care apostolii voiau să-i numească diaconi trebuiau să fie plini de Duh și de înțelepciune. Acest lucru implica detașarea de propria voință și atenția la ceea ce dorește Duhul. Diaconii noștri de astăzi sunt, de asemenea, chemați să slujească în numele lui Dumnezeu și să caute să împlinească voința lui și nu a lor. Înțelepciunea este o virtute care debutează cu frica de Domnul. Nu suntem îndemnați să ne fie frică de el, ci să ne temem de el, conștienți de puterea și tăria sa. Înțelepciunea este definită ca fiind „calitatea de a fi pregătiți, de a avea cunoaștere și o bună judecată”. Aceste virtuți nu sunt exclusive ale diaconilor. Cu toții ne putem ruga pentru ele, astfel încât să devenim martori mai buni și să contribuim la misiunea de evanghelizare încredințată de Cristos și de Biserică.
Devotamentul față de rugăciune și față de slujirea Cuvântului
Apostolii considerau că sarcina lor principală era aceea de a se ruga și de a predica Cuvântul. Ei știau că orice acțiune, oricât de bine intenționată ar fi, este mai puțin eficientă atunci când nu izvorăște din rugăciune, ca izvor, decât atunci când provine din însăși Izvorul Vieții și al Adevărului. Apostolii nu puteau lăsa deoparte elementul esențial al rugăciunii, indiferent de câte alte lucruri aparent bune și importante ar fi apărut de făcut. În loc să lase ca cerințele apostolatului să „sufoce” izvorul apostolatului lor, apostolii au avut încredere, în mod înțelept, în alții, pentru a-i coopta la misiune. Cum se poate aplica exemplul lor în viața noastră?
Cuvântul lui Dumnezeu a continuat să se răspândească
Apostolii au rămas credincioși invitației lui Dumnezeu de a face ceea ce li se cerea – rugăciunea și slujirea Cuvântului – și numărul adepților a crescut. Dumnezeu le-a binecuvântat eforturile, iar ei s-au bucurat de rodul muncii lor. Dumnezeu este nerăbdător să acționeze prin noi atunci când rămânem docili și în sintonie cu voința sa. Iar atunci când devenim conștienți că eforturile noastre, în colaborare cu harul lui Dumnezeu, extind Împărăția printre noi, inimile noastre se pot, de asemenea, bucura.
Doamne, tu ești izvorul oricărui har. Când mă simt copleșit și nu știu cum să pun în echilibru totul, decoperă-mi, în rugăciune, calea pentru a rezolva lucrurile.
Doamne, astăzi, prin harul tău, îmi voi rezerva un moment de liniște în rugăciune pentru a te întreba la ce lucru important și esențial vrei să mă dedic și ce pași trebuie să fac pentru a-l realiza.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: