ATLAS

O istorioară evreiască anonimă redă următorul dialog dintre discipol și maestru. Discipolul întreabă:

– Maestre, de ce oamenii buni suferă mai mult decât cei răi?

Maestrul răspunde:

– Odată, un țăran avea două vaci, una robustă și alta mai slabă. Pe care dintre ele va pune jugul?

– Presupun că pe cea puternică – răspunde discipolul.

– Astfel procedează Cel Milostiv: pentru ca lumea să meargă înainte, pune jugul pe cei buni.

Doar Dumnezeu cunoaște binele pe care-l face lumii întregi bolnavul care își poartă boala cu credință și viziune supranaturală.

Am văzut, cu siguranță, nu o singură dată, acea statuie a titanului din Atlas: un om cu statură de Hercule purtând în spate Globul pământesc. Cristos este adevăratul mare titan din Atlas. Și astfel trebuie să se simtă orice creștin, urmaș al lui Cristos: purtând lumea pe umerii săi, pentru a o co-răscumpăra, pentru a o sfinți, pentru a o salva.

Prin greutățile noastre, prin muncile noastre, prin bolile noastre… putem și trebuie să salvăm lumea.