AUTORITATEA ASUPRA BOLILOR ȘI A MORȚII

LECTURA I
Să alergăm cu perseverenţă în lupta care ne stă înainte.
Citire din Scrisoarea către Evrei 12,1-4
Fraţilor, prin urmare, şi noi, care avem un astfel de nor de martori care ne împresoară, să dăm la o parte orice povară şi păcatul care ne împresoară, să alergăm cu perseverenţă în lupta care ne stă înainte, 2 cu ochii aţintiţi la Isus, începutul şi desăvârşirea credinţei, care, în vederea bucuriei ce îi era propusă, a îndurat crucea şi, neţinând seama de ruşinea ei, s-a aşezat la dreapta tronului lui Dumnezeu! 3 Gândiţi-vă deci la cel care a îndurat o împotrivire atât de mare din partea păcătoşilor, ca nu cumva să vă lăsaţi descurajaţi şi obosiţi în sufletele voastre! 4 Luptând contra păcatului, voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 21(22),26-27ab.28 şi 30abc.30d-32 (R.: 27b)
R.: Îl vor lăuda pe Domnul cei care îl caută.
26 La tine este lauda mea în adunarea cea mare;
îmi voi împlini făgăduinţele în faţa celor ce se tem de el.
27ab Cei săraci vor mânca şi se vor sătura;
vor lăuda pe Domnul cei care îl caută. R.
28 Îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul
toate marginile pământului,
se vor prosterna înaintea lui toate familiile popoarelor.
30abc Vor mânca şi se vor prosterna înaintea lui
toţi cei care dorm în pământ,
în faţa lui se vor îngenunchea toţi cei care coboară în ţărână. R.
30d Dar sufletul meu va trăi pentru el
31 şi descendenţa mea îl va sluji.
Se va povesti despre Domnul generaţiei viitoare
32 şi vor face cunoscute dreptatea lui poporului care se va naşte:
“Domnul a făcut acestea!” R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 8,17bc
(Aleluia) El a luat asupra lui slăbiciunile noastre şi a purtat bolile noastre. (Aleluia)
EVANGHELIA
Fetiţă, îţi spun scoală-te!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 5,21-43
În acel timp, după ce Isus a trecut din nou cu barca pe ţărmul celălalt, o mare mulţime s-a adunat la el, iar el stătea lângă mare. 22 Atunci a venit unul dintre conducătorii sinagogii, cu numele de Iair, şi, văzându-l, a căzut la picioarele lui 23 şi l-a rugat stăruitor, spunând: “Fetiţa mea e pe moarte. Vino şi pune-ţi mâinile peste ea, ca să fie vindecată şi să trăiască!” 24 Şi a plecat cu el. O mare mulţime îl urma şi îl îmbulzea. 25 Iar o femeie, care avea hemoragie de doisprezece ani 26 şi care suferise multe de la mulţi medici şi îşi cheltuise toată averea, dar nu-i folosise la nimic, dimpotrivă, ajunsese mult mai rău, 27 auzind despre Isus şi venind din spate prin mulţime, i-a atins haina; 28 căci îşi zicea: “De voi atinge chiar şi numai hainele lui, voi fi salvată”. 29 Îndată, hemoragia ei s-a oprit şi a ştiut în trupul ei că a fost vindecată de boală. 30 Isus şi-a dat seama îndată că o putere ieşise din el şi, întorcându-se către mulţime, a spus: “Cine mi-a atins hainele?” 31 Dar discipolii i-au zis: “Vezi că mulţimea te îmbulzeşte şi tu spui «Cine m-a atins»?” 32 Dar el privea de jur împrejur s-o vadă pe cea care făcuse aceasta. 33 Femeia, cuprinsă de frică şi tremurând, ştiind ce i se întâmplase, a venit şi s-a aruncat în faţa lui şi a spus tot adevărul. 34 Atunci el i-a spus: “Fiică, credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace şi fii vindecată de suferinţa ta!” 35 Pe când mai vorbea încă, au venit de la conducătorul sinagogii, spunând: “Fiica ta a murit, de ce îl mai deranjezi pe învăţătorul?” 36 Dar Isus, neţinând seama de cuvântul spus, i-a zis conducătorului sinagogii: “Nu te teme, crede numai!” 37 Şi nu a permis nimănui să-l urmeze în afară de Petru, Iacob şi Ioan, fratele lui Iacob. 38 Când au venit la casa conducătorului sinagogii, a văzut frământare şi pe cei care plângeau şi boceau mult. 39 Intrând, le-a spus: “De ce vă agitaţi şi plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme”. 40 Dar ei îl luau în râs. Însă el, dându-i afară pe toţi, a luat cu sine pe tatăl copilei, pe mama ei şi pe cei care erau cu el şi a intrat acolo unde era copila. 41 Atunci, prinzând copila de mână, i-a spus: “Talitha qum!”, ceea ce tradus înseamnă: “Fetiţă, îţi spun scoală-te!” 42 Fetiţa s-a ridicat îndată şi a început să umble. Ea avea doisprezece ani. Iar ei erau uimiţi peste măsură. 43 El le-a poruncit cu insistenţă ca nimeni să nu afle aceasta şi le-a spus să i se dea să mănânce.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, din iubire L-ai trimis pe Fiul tău în lume pentru a învinge păcatul și moartea. El ți-a dovedit iubirea milostivă vindecându-i pe cei bolnavi și readucându-i la viață pe cei morți. Sporește-mi credința astfel încât să devin un instrument al iubirii tale față de toți cei pe care îi întâlnesc.
Autoritatea dumnezeiască asupra bolilor
În primele cinci capitole ale Evangheliei după Sfântul Marcu, Isus a vindecat mulți oameni. El și-a început activitatea de vindecare la Cafarnaum vindecând-o de febră pe soacra lui Petru într-o zi de sâmbătă (1,29-31), vindecând mulți oameni bolnavi după terminarea odihnei de sabat, la apusul soarelui (1,32-39), și curățând un lepros (1,40-45). Aceste manifestări de influență și autoritate au evidențiat prezența Împărăției lui Dumnezeu inaugurată de către Isus. Când Isus a vindecat un paralitic (2,1-12) și un om cu o mână secătuită (3,1-6), vindecările au provocat împotrivirea autorităților religioase și i-au determinat să comploteze pentru a-l ucide. Vindecarea de astăzi, care a avut loc în drum spre vindecarea unei fetițe de 12 ani, face parte din formarea apostolilor săi, care în curând vor fi trimiși în misiune și vor primi o parte din autoritatea dumnezeiască a lui Isus. Femeia care a fost vindecată suferea de hemoragie de 12 ani. Acest lucru o punea permanent într-o stare de impuritate rituală și o împiedica să intre în templu pentru a se închina împreună cu comunitatea poporului lui Dumnezeu (Lev 15,25-33). Vindecarea femeii anticipă modul în care apostolii, după moartea și învierea lui Isus, vor vindeca oamenii din punct de vedere trupesc și spiritual prin Sacramentele Bisericii și îi vor reintegra în comunitatea liturgică de rugăciune. În capitolul al șaselea al Evangheliei după Sfântul Marcu, apostolii vor primi o parte din autoritatea lui Isus și vor fi capabili să alunge demonii și să vindece bolnavii ungându-i cu untdelemn (Mc 6,7-13).
Autoritatea dumnezeiască asupra morții
În timp ce Isus era pe cale să o vindece pe fiica lui Iair, au venit niște oameni să-i spună lui Iair că fiica lui a murit. Iair nu s-a supărat pe femeia care a determinat întârzierea, ci a ascultat de îndemnul lui Isus de a lăsa deoparte frica și de a avea încredere în El. Isus i-a invitat pe cei trei apostoli care formau cercul apropiat al lui Isus să îl însoțească în casă și să fie martori la readucerea la viață a fetei. Marcu subliniază contrastul dintre credința crescândă a celor trei apostoli ai lui Isus, care l-au urmat pe Isus și lipsa de credință a îndoliaților și jeluitorilor angajați, care își băteau joc de Isus. „Învierea fiicei lui Iair constituie punctul culminant al seriei de miracole relatate în această secțiune din Evanghelia după Sfântul Marcu (Mc 4,35-5:43). Fiecare dintre ele dezvăluie din ce în ce mai mult puterea lui Isus de a învinge moartea. El și-a salvat ucenicii de la o moarte aproape sigură în furtuna de pe lac, a salvat un om a cărui existență era aproape sigură trăind printre morminte, a redat sănătatea unei femei bolnave de hemoragie și a readus la viață o fată moartă. În fiecare caz, posibilitatea de a experimenta puterea salvatoare a lui Isus presupune respingerea fricii și adoptarea credinței, o credință profund personală care stabilește un contact vital cu el” (Healy, The Gospel of Mark, 110).
Viața creștină este o competiție de anduranță
Scrisoarea către Evrei îl prezintă pe Isus drept Marele nostru Preot care este fidel și milostiv față de noi. În capitolul 11, autorul scrisorii ne-a îndemnat să imităm credința strămoșilor noștri și să ne încredem în Isus. În capitolul 12, autorul ne îndeamnă să rezistăm cu speranță și să îl imităm pe Isus, „ începutul şi desăvârşirea credinţei” (Evr 12,2). Isus „este singurul model desăvârșit care trebuie imitat, singurul care a perseverat în fidelitate deplină față de Dumnezeu și a obținut glorioasa răsplată. Dar Isus nu este doar exemplul nostru; el este, de asemenea, izvorul credinței noastre și cel care o poartă la împlinire (a se vedea Fil 1,6)” (Healy, Hebrews, 257). Trebuie să ne fixăm privirea asupra lui Isus ca țintă și să mergem înainte spre acea țintă. Viața noastră creștină este ca o competiție de anduranță în care ne îndreptăm spre linia de sosire, încurajați de marea ceată de mărturisitori care au mers înaintea noastră (Evr 12,1-4).
Doamne Isuse Tu ești Învierea și Viața. Alerg și mă îndrept în fiecare zi către Tine și sunt încurajat de mărturia multor sfinți.
Cum am reacționat la cel mai recent deces al unui un membru al familiei sau a unei persoane dragi? I-am putut întări pe cei din jurul meu prin cuvinte de încurajare și mângâiere sau i-am însoțit cu… tăcere? Am fost supărat pe Dumnezeu sau mi-am reînnoit încrederea în Domnul? Am înălțat rugăciuni de mijlocire pentru cel (cea) care a murit?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și:
