AUTORITATEA ASUPRA DIAVOLILOR
LECTURA I
Prin credinţă, au cucerit regate. Dumnezeu prevăzuse ceva mai bun pentru noi.
Citire din Scrisoarea către Evrei 11,32-40
Fraţilor, ce să mai spun? Căci nu mi-ar ajunge timpul să povestesc cu de-amănuntul despre Ghedeon, Barac, Samson, Iefte, David şi Samuel şi despre profeţi, 33 care, prin credinţă, au cucerit regate, au înfăptuit dreptatea, au dobândit promisiunile, au astupat gurile leilor, 34 au stins puterea focului, au fugit de ascuţişul sabiei, şi-au recăpătat puterile după boală, au devenit puternici în luptă, au pus pe fugă taberele străinilor. 35 Unele femei şi-au redobândit morţii prin înviere. Alţii însă au fost torturaţi şi n-au acceptat eliberarea, ca să dobândească o înviere mai bună. 36 Alţii, apoi, au primit batjocură şi biciuire, ba chiar lanţuri şi închisoare; 37 au fost ucişi cu pietre, tăiaţi cu ferăstrăul, au murit ucişi cu sabia, au rătăcit în piei de oaie şi de capră, lipsiţi de toate, asupriţi, maltrataţi. 38 Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit prin pustiuri şi munţi, prin peşteri şi râpe ale pământului. 39 Dar toţi aceştia, primind o bună mărturie pentru credinţa lor, n-au primit promisiunea, 40 căci Dumnezeu prevăzuse ceva mai bun pentru noi, pentru ca ei să nu ajungă la desăvârşire fără noi.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 30(31),20.21.22.23.24 (R.: cf. 25)
R.: Fericiţi sunt cei care se încred în Domnul.
20 Cât de mare este bunătatea ta, Doamne,
pe care ai pregătit-o pentru cei care se tem de tine
şi cu care îi copleşeşti pe cei care caută refugiu în tine
înaintea oamenilor! R.
21 Tu îi ascunzi sub protecţia feţei tale
de uneltirile oamenilor,
îi adăposteşti în cortul tău,
departe de limbile care îi vorbesc de rău. R.
22 Binecuvântat să fie Domnul,
căci îndurarea lui a făcut pentru mine lucruri minunate,
într-o cetate întărită! R.
23 În neliniştea mea, ziceam:
“Sunt izgonit dinaintea feţei tale”,
dar tu ai ascultat glasul rugăciunii mele
când am strigat către tine. R.
24 Iubiţi-l, aşadar, pe Domnul, voi, toţi cei credincioşi ai lui!
Domnul păzeşte pe cei fideli
şi pedepseşte cu vârf şi îndesat pe cei trufaşi! R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 7,16bc
(Aleluia) Un mare profet s-a ridicat printre noi şi Dumnezeu a vizitat poporul său. (Aleluia)
EVANGHELIA
Duh necurat, ieşi din om!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 5,1-20
În acel timp, au venit pe ţărmul celălalt al mării, în ţinutul gherasenilor. 2 După ce Isus a coborât din barcă, l-a întâmpinat îndată, din morminte, un om cu duh necurat 3 care îşi avea locuinţa în morminte şi nimeni nu-l putea lega nici măcar cu lanţuri. 4 Pentru că fusese legat de multe ori cu cătuşe şi lanţuri, dar cătuşele au fost sfărâmate şi lanţurile, rupte de el şi nimeni nu-l putea îmblânzi. 5 În fiecare noapte şi zi, prin morminte şi-n munţi, striga şi se lovea cu pietre. 6 Văzându-l pe Isus de departe, a alergat, s-a prosternat înaintea lui 7 şi a strigat cu glas puternic: “Ce ai cu mine, Isuse, Fiul Dumnezeului Preaînalt? Te conjur pe Dumnezeu, nu mă chinui!” 8 Pentru că îi spusese: “Duh necurat, ieşi din om!” 9 Şi l-a întrebat: “Care îţi este numele?” El i-a spus: “Numele meu este «Legiune», căci suntem mulţi”. 10 Apoi îl rugau insistent să nu-i trimită afară din ţinut. 11 Era acolo, lângă munte, o turmă mare de porci care păşteau 12 şi l-au rugat: “Trimite-ne la porci, ca să intrăm în ei!” 13 Şi le-a permis. După ce au ieşit, duhurile necurate au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe coasta abruptă în mare, în număr de cam două mii, şi s-au înecat în mare. 14 Paznicii au alergat şi au dat de ştire în cetate şi în sate. Şi au venit să vadă ce s-a întâmplat. 15 Apoi au venit la Isus şi l-au văzut pe cel posedat de diavol şezând îmbrăcat şi întreg la minte, el care avusese legiunea; şi i-a cuprins frica. 16 Cei care au văzut le-au povestit cum s-a întâmplat cu cel posedat de diavol şi despre porci. 17 Atunci au început să-l roage să plece din ţinuturile lor. 18 Când se urca în barcă, cel care fusese posedat l-a rugat să-l lase să rămână cu el. 19 Dar nu i-a permis, ci i-a spus: “Mergi acasă la ai tăi şi povesteşte-le ceea ce a făcut Domnul pentru tine şi cum s-a îndurat de tine!” 20 El a plecat şi a început să vestească în Decapole ceea ce a făcut Isus pentru el. Şi toţi se minunau.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, Tu ești atotputernic și toate le știi. L-ai trimis pe Fiul tău în lume, știind că el va învinge răul și va deschide calea spre mântuire. L-ai trimis pe Duhul tău în lume, cunoscând că el va sfinți inimile credincioșilor și va conduce toate spre desăvârșire și la bun sfârșit.
Autoritatea dumnezeiască împotriva diavolilor
În Evanghelia după Sfântul Marcu, Isus a început să-i instituie pe cei doisprezece apostoli ai săi în calitate de noi lideri spirituali ai Împărăției lui Dumnezeu și ai noii familii a lui Dumnezeu. El le manifestă apostolilor săi autoritatea sa dumnezeiască și în curând le va conferi o parte a acestei autorități (Mc 6,7-13). Sâmbătă, am văzut cum Isus a potolit furtuna de pe mare. Astăzi, citim despre autoritatea lui Isus asupra diavolilor în teritoriile păgâne. „Așa cum potolirea furtunii a dovedit puterea lui Isus asupra forțelor distrugătoare ale naturii, tot așa exorcizarea demonului arată puterea lui asupra forțelor distrugătoare din interiorul persoanei omenești” (Healy, The Gospel of Mark, 98). Diavolul a încercat să obțină controlul asupra lui Isus invocându-i numele și titlul, „Isus, Fiul Dumnezeului Preaînalt”. Dar Isus pretinde numele demonului, „Legiune”, și exorcizează cu ușurință demonul sau demonii din omul posedat. De-a lungul timpului, exorciștii au continuat această practică de a întreba numele demonului și de a alunga, în numele lui Isus, diavolul, din cel posedat.
Mergi acasă la ai tăi…
Demonii au cerut să li se permită să intre în porcii care pășteau pe dealul de pe teritoriul păgâne. Când demonii l-au părăsit pe om și au pătruns în porci, au fost incapabili să își controleze noile gazde și au avut parte de un sfârșit sub apă. De fapt, apele înșelătoare ale mării, în Vechiul Testament, simbolizau adesea locuința răului. Omul care era posedat reprezintă alegoric popoarele păgâne salvate de Cristos. “Ca păgâni, ei trăiau odinioară departe de Dumnezeu, printre mormintele faptelor morții, în timp ce păcatele lor erau săvârșite în slujba demonilor. Prin Cristos, păgânii sunt în sfârșit curățați și eliberați de sub stăpânirea Satanei” (Ignatius Catholic Study Bible: Old and New Testament, 1796). Omul, prin întâlnirea sa cu Cristos cel milostiv, este purtat de la viața veche dintre cei morți la viața nouă printre cei din familia sa. Același lucru se întâmplă cu noi în și prin Botez.
Credința din Vechiul Testament
După ce face aluzie la credința primelor personalități ale Bibliei (Evr 11,4-7), la credința lui Abraham, Isaac, Iacob și Iosif (Evr 11,8-22) și la credința lui Moise (Evr 11,23-31), autorul vorbește despre perioada judecătorilor și a regelui David, precum și despre relatările din cărțile Macabeilor. El îi menționează pe cei care au fost victorioși și au supus regate: „Ghedeon, care a triumfat asupra madianiților datorită ascultării și credinței sale în Dumnezeu (vezi Jud 7,2,4,7); Barac, care a triumfat asupra regelui din Hazor (Jud 4,14-16); Iefta, cuceritorul amoniților (Jud 11,29-33); și David, cuceritorul filistenilor (2Sam 5,17-25)” (Vanhoye, The Letter to the Hebrews: A New Commentary, 191). Lista triumfurilor credinței atinge apogeul nu în victoriile militare, ci în victoriile obținute asupra morții înseși de către femeile care au înfruntat în mod voluntar suferința. Autorul concluzionează însă că acești eroi ai credinței din Vechiul Testament nu au obținut promisiunea moștenirii și a vieții veșnice înainte de victoria lui Isus Cristos. „Cristos este cel care, prin misterul pascal, a făcut posibilă intrarea în moștenirea veșnică. El este cel care a „inaugurat calea” (Evr 10,20). Prin urmare, situația creștinilor este mai bună decât situația anterioară a credincioșilor din perioada Vechiului Testament. Aceștia nu îi puteau devansa pe creștini. Ei trebuiau să aștepte să fie „desăvârșiți” împreună cu ei prin jertfa unică a lui Cristos (Evr 10,14)” (Vanhoye, The Letter to the Hebrews: A New Commentary, 194).
Doamne Isuse, transformă credința mea în Tine într-o piatră solidă, neclintită și puternică. Fă-o să reziste furtunilor vieții și ispitelor malefice ale acestei lumi. Fă-o să rodească prin fapte bune de dreptate, caritate și îndurare care să merite să obțim viața veșnică.
În ce măsură reușesc să înving răul prin bine în viața mea? Care sunt tendințele păcătoase pe care încerc să le combat pe parcursul acestui an? Am predicat celorlalți ceea ce Domnul, în bunătatea Sa, a realizat în favoarea mea?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: