AUTORITATEA DUMNEZEIASCĂ A FIULUI OMULUI
LECTURA I
Dumnezeu poate să vă ferească de la cădere şi să vă prezinte înaintea gloriei sale neprihăniţi şi cu bucurie.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Iuda 17.20b-25
Iubiţilor, amintiţi-vă de cuvintele pe care vi le-au spus de mai înainte apostolii Domnului nostru Isus Cristos. 20b Clădiţi-vă pe credinţa voastră preasfântă, rugându-vă în Duhul Sfânt; 21 păstraţi-vă în iubirea lui Dumnezeu, aşteptând îndurarea Domnului nostru Isus Cristos spre viaţa veşnică! 22 Aveţi milă de cei care se îndoiesc; 23 pe alţii, salvaţi-i smulgându-i din foc, de ceilalţi aveţi milă dar cu teamă, detestând până şi haina aceluia al cărui trup a fost întinat! 24 Celui care poate să vă ferească de la poticnire şi să vă prezinte înaintea gloriei sale neprihăniţi şi cu bucurie, 25 unicului Dumnezeu, Mântuitorului nostru, prin Isus Cristos, Domnul nostru, glorie, măreţie, tărie şi putere înaintea tuturor veacurilor şi acum şi în vecii vecilor! Amin!
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 62(63),2.3-4.5-6 (R.: 2b)
R.: Sufletul meu e însetat de tine, Doamne, Dumnezeul meu!
2 Dumnezeule, tu eşti Dumnezeul meu,
pe tine te caut dis-de-dimineaţă.
Sufletul meu e însetat de tine,
pe tine te doreşte trupul meu,
ca un pământ pustiu, uscat şi fără apă. R.
3 Astfel m-am uitat după tine în sanctuarul tău,
ca să contemplu puterea şi slava ta.
4 Îndurarea este mai bună decât viaţa,
de aceea, buzele mele te laudă. R.
5 Aşa te voi binecuvânta toată viaţa mea
şi voi ridica mâinile mele invocând al tău nume.
6 Ca şi cum m-aş sătura cu măduvă şi grăsime,
aşa se desfată buzele mele când gura mea te laudă. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Col 3,16a.17c
(Aleluia) Cuvântul lui Cristos să locuiască în voi din plin, mulţumindu-i lui Dumnezeu Tatăl prin Cristos Isus! (Aleluia)
EVANGHELIA
Cu ce autoritate faci acestea?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 11,27-33
În acel timp, au venit din nou la Ierusalim şi, în timp ce Isus umbla prin templu, au venit la el arhiereii, cărturarii şi bătrânii 28 şi-i spuneau: “Cu ce autoritate faci acestea? Sau cine ţi-a dat această autoritate ca să le faci?” 29 Isus le-a spus: “Vă voi întreba un lucru, şi dacă îmi veţi răspunde, vă voi spune şi eu cu ce autoritate fac acestea. 30 Botezul lui Ioan era din ceruri sau de la oameni? Răspundeţi-mi!” 31 Dar ei discutau între ei, zicând: “Dacă spunem: «Din ceruri», ne va spune: «Atunci de ce nu aţi crezut în el?» 32 Iar dacă spunem: «De la oameni»?” – le era frică de mulţime căci toţi considerau că Ioan era într-adevăr un profet. 33 Aşadar, i-au răspuns lui Isus: “Nu ştim”. Atunci, Isus le-a spus: “Nici eu nu vă spun cu ce autoritate fac acestea”.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, nu mă lăsa cu inima împietrită. Înlocuiește-mi inima de piatră cu o inimă plină de Duhul tău Sfânt. Învață-mă cum să cresc în credință și cum să imit iubirea ta milostivă.
Autoritatea lui Isus
În timp ce călătorea spre Ierusalim, Isus a prezis de trei ori că membrii a trei grupuri – preoții de seamă, cărturarii și bătrânii – îl vor condamna la moarte. La trei zile după intrarea sa triumfală în Ierusalim, grupurile îl confruntă în mod deschis pe Isus și îi pun două întrebări cu privire la autoritatea sa. De-a lungul întregii Evanghelii după Sfântul Marcu, conflictul dintre Isus și liderii religioși s-a concentrat asupra problemei autorității (Gray, The Temple in the Gospel of Mark, 56). Liderii au pus la îndoială autoritatea lui Isus de a ierta păcatele (Mc 2,7), de a vindeca în ziua de Sabat (Mc 3,2-6) și de a alunga diavolii (Mc 3,22). Aici, liderii pun la îndoială autoritatea lui Isus de a judeca cu privire la Templu și conducătorii acestuia. Răspunsul la întrebările lor este că Isus are aceeași autoritate acordată Fiului Omului în Cartea lui Daniel (cap. 7). Condamnarea Templului de către Isus constituie debutul judecății de la sfârșitul veacurilor prezisă în Cartea profetului Daniel (Gray, The Temple in the Gospel of Mark, 59). În loc să le răspundă direct la cele două întrebări, Isus le răspunde cu o întrebare referitoare la autoritatea lui Ioan Botezătorul. Liderii voiau să-i spună lui Isus că botezul lui Ioan nu a fost consfințit de ei sau de Dumnezeu, dar se temeau de mulțimile care credeau că botezul lui Ioan era „din cer”. Liderii au refuzat să creadă pretenția lui Ioan de a fi trimis de Dumnezeu și acum arată că refuză să accepte și că Isus a fost trimis de Dumnezeu. Ei se comportă cu adevărat ca arendașii răi din parabola pe care o vom citi luni (Mc 12,1-9). La fel ca arendașii răi, liderii religioși au respins mesagerul profetic trimis de Dumnezeu – Ioan Botezătorul – și acum complotează pentru a-l ucide pe Isus, Fiul iubit trimis de Dumnezeu Tatăl.
Scrisoarea lui Iuda
Prima lectură este luată din Scrisoarea lui Iuda. La începutul scrisorii sale, Iuda se identifică ca fratele lui Iacob, care era episcop al Ierusalimului după plecarea lui Simon Petru. Iuda era probabil un văr sau o rudă a lui Isus. Scopul Scrisorii lui Iuda era să-i încurajeze pe creștini să lupte pentru credință și să-i avertizeze cu privire la infiltrații care învățau aspecte contrare credinței. El îi îndeamnă pe credincioșii creștini să rămână neclintiți în credință, să rămână în dragostea lui Dumnezeu și să aibă milă de toți cei care se confruntă cu probleme (Keating, First and Second Peter, Jude, 192. „În termeni practici, Iuda îi îndeamnă pe cititori să aprofundeze înțelegerea doctrinei apostolice (20), să aștepte în rugăciune și cu răbdare pe Domnul (21) și să întărească credința celor care fie se clatină din cauza îndoielilor, fie sunt copleșiți de amăgiri (22-23)” (Ignatius Catholic Study Bible: New Testament, 485). În timp ce învățătorii falși sunt lipsiți de Duhul Sfânt (19), suntem îndemnați de Iuda să ne rugăm cu ajutorul Duhului Sfânt și să ne lăsăm călăuziți de același Duh care ne va învăța cum să ne rugăm. În versetul 23, „Iuda face apel la noi să arătăm milă față de cei care se îndoiesc și chiar să încercăm să-i recuperăm pe cei care ajung să aducă prejudicii credinței. Suntem îndemnați să îi salvăm pe cei care se află în pericol spiritual, chiar cu prețul propriei noastre vieți” (Keating, First and Second Peter, Jude, 195).
Descrierea Sfântului Iustin a Liturghiei creștinilor din primele veacuri
Cu ocazia comemorării Sfântului Iustin, martir, este bine să ne amintim de Scrisoarea sa adresată Împăratului roman Antoninus Pius (care a domnit între 138 și 161 d.Cr.) care explica modul în care se închinau primii creștini. Aceasta este credința pe care am primit-o și pe care suntem chemați să o transmitem mai departe. Acesta este modul în care continuăm să ne închinăm în fiecare săptămână. Iustin scria: „În ziua pe care o numim Ziua Soarelui, toți cei care locuiesc în oraș sau în țară se adună în același loc. Se citesc memoriile apostolilor și scrierile profeților, atât cât permite timpul. Când cititorul a terminat, cel care prezidează pe cei adunați îi îndeamnă și îi provoacă să imite aceste lucruri frumoase. Apoi ne ridicăm cu toții împreună și oferim rugăciuni pentru noi înșine… și pentru toți ceilalți, oriunde s-ar afla, pentru ca prin viața și acțiunile noastre să fim găsiți drepți și credincioși poruncilor, astfel încât să obținem mântuirea veșnică. Când rugăciunile sunt încheiate, cineva aduce pâine și un pahar cu apă și vin celui care prezidează. El le ia și aduce laudă și slavă Tatălui universului, în numele Fiului și al Sfântului Duh și, pentru un timp îndelungat, mulțumește că am fost judecați vrednici de aceste daruri. După ce a încheiat rugăciunile și mulțumirile, toți cei prezenți dau glas unei aclamații spunând: „Amin”. După ce cel care prezidează a adus mulțumiri și poporul a răspuns, cei pe care îi numim diaconi dau celor prezenți pâinea, vinul și apa euharistice și le duc celor care nu au fost prezenți”.
Doamne Isuse, îți mulțumesc pentru darul Sfintei Liturghii. Prin Cuvântul tău dătător de viață mă înveți calea vieții și a mântuirii. Prin Pâinea vieții, mă hrănești și mă unești cu tine, adevărata Viță, și aprofundezi comuniunea mea cu frații și surorile mele din Biserică.
În ce mod sunt îndemnat astăzi să mă lupt pentru credința pe care am primit-o în dar? Cum împărtășesc credința familiei mele, a prietenilor și a colegilor mei de serviciu? Identific și pot evita erorile și cărările false?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: