AVARIȚIE ȘI VICLENIE

Un orb ascunsese o anumită o cantitate de bani la poalele unui copac, într-un ogor proprietate a unui țăran bogat. Se întoarse la puțin timp după aceea pentru a se asigura că era acolo, dar găsi locul gol.

Simulând o întâlnire întâmplătoare, orbul îi spuse bogatului:

– Vreau să-ti cer un sfat. Am o cantitate de bani ascunsă într-un loc sigur. Acum am adunat o altă cantitate la fel de mare și sunt în cumpănă: să-i ascund împreună cu ceilalți sau într-un loc diferit. Ce mă sfătuiești?

– Dacă locul cel dintâi este așa de sigur – răspunse bogatul -, ar fi mai chibzuit să pui acolo toți banii tăi.

Abia s-au despărțit, că țăranul bogat alergă și puse înapoi banii în locul de unde îi furase. Apoi sosi orbul și-și recuperă ceea ce era al său.

Viclenia orbului față în față cu avariția bogatului.

Dacă am fi atât de vicleni și sârguincioși cu bunurile veșnice după cum suntem cu bunurile vremelnice, am fi sfinți. Mântuitorul, îndurerat, spune plângându-se: „Fiii acestei lumi sunt mai înțelepți decât fiii luminii” (Lc 16,8).

Este bine să nu uităm că bunurile cerului valorează mai mult decât cele ale pământului. Cum mă îngrijesc de ele? Câtă atenție le dedic?