AVARUL

Un om foarte zgârcit hotărî să vândă tot ceea ce avea, să transforme totul în aur și să-l  într-un loc secret. În fiecare zi, acel avar mergea să-și vadă comoara. Un vecin de-al său îl observă, dezgropă aurul și i-l luă. Mâhnirea avarului nu avu egal atunci când acesta descoperi că a fost jefuit și începu să plângă cu disperare.

Aflând motivul durerii sale, un prieten îi spuse:        

– La ce-ți folosea o comoară ascunsă? Așază o piatră în locul ei, gândește-te că este aur și va fi ca și cum ai avea comoara adevărată de care niciodată nu te-ai folosit (Esop).

Avariția este unul dintre păcatele cele mai ridicole. Avarul, în loc să trăiască și să se bucure de ceea ce are, trăiește pentru a avea mai mult. În loc de stăpân, devine sclav: nu trăiește din comoara sa, trăiește pentru comoara sa.

Atunci când ne așteptăm de la ceva mai mult decât ne poate da, sfârșim prin a rămâne decepționați. Doar Dumnezeu este singurul capabil să umple inima noastră.