AVEM NEVOIE DE ÎNDURAREA LUI DUMNEZEU!
LECTURA I
Iată, vin zile – oracolul Domnului – şi voi trimite foamete în ţară, nu foamete de pâine şi nici sete de apă, ci de ascultarea cuvintelor Domnului!
Citire din cartea profetului Amos 8,4-6.9-12
Ascultaţi lucrul acesta: voi îl călcaţi în picioare pe cel nevoiaş şi-i nimiciţi pe cei umili ai ţării, spunând: 5 “Când vor trece luna nouă, ca să vindem grâul, şi sabatul, ca să deschidem grânarele, să micşorăm efa şi să mărim siclul, să falsificăm balanţele spre înşelătorie; 6 să-i cumpărăm cu argint pe cei săraci, iar pe nevoiaş, cu o pereche de sandale, şi să vindem şi pleava grâului”. 9 “În ziua aceea – oracolul Domnului Dumnezeu – voi face să apună soarele la amiază şi voi întuneca ţara în ziua luminoasă. 10 Voi schimba sărbătorile voastre în jale şi toate cântecele voastre, în lamentaţie. Voi face să fie sac pe toate coapsele voastre, şi chelie, pe fiecare cap. Voi face ca jalea pentru fiul unic, şi sfârşitul ei, ca o zi amară. 11 Iată, vin zile – oracolul Domnului Dumnezeu – şi voi trimite foamete în ţară, nu foamete de pâine şi nici sete de apă, ci de ascultarea cuvintelor Domnului! 12 Vor rătăci de la mare la mare, şi de la nord la est. Vor cutreiera să caute cuvântul Domnului, dar nu-l vor găsi”.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 118(119),2 şi 10.20 şi 30.40 şi 131 (R.: Mt 4,4b)
R.: Nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu.
2 Fericiţi sunt cei care păzesc mărturiile lui
şi-l caută din toată inima.
10 Te caut din toată inima;
nu lăsa să mă abat de la poruncile tale! R.
20 Sufletul meu se consumă întruna
de dorul judecăţilor tale.
30 Am ales calea fidelităţii,
mi-am propus să urmez judecăţile tale. R.
40 Iată, eu doresc orânduirile tale:
fă-mă să trăiesc în dreptatea ta!
131 Îmi deschid gura, căci ard de sete,
pentru că sunt însetat de poruncile tale. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 11,28
(Aleluia) “Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă”, spune Domnul. (Aleluia)
EVANGHELIA
Nu cei sănătoşi au nevoie de medic, ci bolnavii. Îndurare vreau şi nu jertfă!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 9,9-13
În acel timp, plecând Isus de acolo, a văzut un om numit Matei stând la postul de vamă şi i-a spus: “Urmează-mă!” Ridicându-se, el l-a urmat. 10 Şi, pe când stătea la masă în casă, iată că mulţi vameşi şi păcătoşi au venit şi s-au aşezat la masă cu Isus şi cu discipolii lui! 11 Văzând aceasta, fariseii le-au spus discipolilor lui: “De ce mănâncă învăţătorul vostru împreună cu vameşii şi păcătoşii?” 12 Auzindu-i, el le-a spus: “Nu cei sănătoşi au nevoie de medic, ci bolnavii. 13 Aşadar, mergeţi şi învăţaţi ce înseamnă: «Îndurare vreau şi nu jertfă», căci nu am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi”.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, îți ofer jertfa vieții mele, unită cu suferințele Fiului tău. Vreau să devin milostiv, așa cum Tu ești milostiv. Mă voi strădui să devin sfânt și desăvârșit, așa cum Tu ești sfânt și desăvârșit.
Profețiile lui Amos
Amos a profețit în timpul apogeului prosperității lui Israel. Oficialii regatului îl considerau un ghimpe în coasta lor (Am 7,10-17). Amasia, marele preot de la sanctuarul din Betel, l-a alungat pe Amos din sanctuar și i-a cerut să se întoarcă în țara sa natală, Iuda. Profețiile și viziunile lui Amos nu fac decât să se intensifice: „Succesiunea viziunilor lui Amos indică faptul că el a devenit din ce în ce mai conștient de soarta iminentă care plana asupra Israelului din cauza nedreptății din țară. În primele sale viziuni despre lăcuste și secetă, profetul reușește să evite dezastrul prin intermediul rugăciunii sale de mijlocire (Am 7,1-6). Cu toate acestea, în ultimele trei viziuni privind firul cu plumb, fructele coapte și sanctuarul (Am 7,7-9; 8,1-3; 9,1-4), profetul arată că dezastrul a ajuns irevocabil. Domnul pare să indice că, respingând cuvântul profetului, Israel a trecut peste o limită fără întoarcere” (Duggan, The Consuming Fire , 249). Amos prevede Ziua Domnului nu ca un timp al victoriei asupra dușmanilor lui Israel, ci mai curând ca un timp al judecății dumnezeiești, al terorii pentru cei nedrepți, al tânguirii și al plângerii. Israelul și Samaria vor fi invadate de Asiria în 722 î.Cr. și poporul va fi trimis în exil. Aceasta nu a fost altceva decât împlinirea cuvântului lui Dumnezeu, sancțiunea divină pentru nedreptatea răspândită în rândul poporului. Poporul a fost necredincios misiunii sale de a atrage națiunile să se închine Dumnezeului unic și adevărat, așa că Dumnezeu l-a trimis în exil printre națiuni, până în ziua în care Fiul său, Isus Cristos, avea să vină să reunească triburile lui Israel și să adune toate popoarele la sine.
Sunt credincios misiunii pe care am primit-o la Botez și la Mir, de a fi un martor al lui Dumnezeu în lume?
Chemarea lui Matei
În comparație cu ziua pedepsirii lui Israel, întâlnirea lui Matei cu Domnul a avut un rezultat cu mult diferit. Matei nu a respins îndemnul Domnului ci, în schimb, a renunțat la tot pentru a-L urma pe Cristos. La fel cum primii apostoli și-au lăsat mrejele, Matei și-a părăsit postul de colector de taxe. Din afară, părea că Matei nu era decât un păcătos, care contribuie la asuprirea poporului de către romani. Putea fi acuzat cu ușurință de păcatele enumerate de Amos: că așteapta să se termine Sabatul pentru a se apuca de făcut bani, că își regla cântarul pentru a înșela poporul și așa mai departe. Dar nu era cazul, pentru că inima lui Matei era deschisă harului lui Dumnezeu. El nu a lăsat ca Domnul să treacă pe lângă el, ci a răspuns cu generozitate. Isus l-a protejat pe Matei în fața întrebărilor fariseilor, care credeau că sunt drepți și neprihăniți pentru că împlineau riturile exterioare ale Legii. Isus îi invită pe discipolii săi la o neprihănire mai profundă. Îi invită să renunțe la căile lor păcătoase și să acceadă la neprihănirea propusă de Noul Legământ, o neprihănire pe care El, ca Mântuitor și Răscumpărător al nostru, a dobândit-o pentru noi.
Trăiesc eu în spiritul dreptății și neprihănirii Noului Legământ?
Atitudinea noastră față de ceilalți
Noi suntem asemenea lui Matei: suntem păcătoși și avem nevoie de îndurarea lui Dumnezeu. Când Dumnezeu ne atenționează, printr-o încercare, nu trebuie să urmăm exemplul Regatului de Nord al lui Israel, care a respins cuvântul Domnului. Dimpotrivă, trebuie să ne apropiem de Dumnezeu în fiecare zi, prin rugăciune, prin citirea Sfintei Scripturi, prin Euharistie și prin slujirea fraților noștri. Atitudinea noastră față de păcătoși nu trebuie să fie similară cu cea a fariseilor care se delimitau de ceilalți și îi judecau cu severitate, uitând complet de bârna din ochiul lor. Dimpotrivă, trebuie să fim asemenea lui Matei, care, după ce l-a întâlnit pe Isus și a părăsit totul pentru a-l urma, și-a adunat familia, prietenii și cunoscuții la masă pentru ca și ei să se întâlnească cu Cuvântul Mântuirii.
Doamne Isuse, recunosc că sunt un păcătos și am nevoie de iubirea ta milostivă. Orice victorie pe care o am asupra păcatului se datorează în primul rând harului tău și abia în al doilea rând efortului meu de a colabora cu harul tău. Nu lăsa ca inima mea să se mândrească atunci când sunt victorios asupra păcatului. Și nu permite ca inima mea să se descurajeze atunci când eșuez.
Când sunt cu prietenii, cu colegii de muncă și familia mea, caut să împărtășesc cu ei dragostea și milostivirea lui Dumnezeu?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: