BLESTEMELE VECHIULUI LEGĂMÂNT ȘI BINECUVÂNTĂRILE NOULUI LEGĂMÂNT
LECTURA I
Martori ai acestor lucruri suntem noi şi Duhul Sfânt.
Citire din Faptele Apostolilor 5,27-33
În zilele acelea, aducându-i slujitorii pe apostoli, i-au pus în faţa Sinedriului şi marele preot i-a întrebat, zicând: 28 “Oare nu v-am poruncit cu stricteţe să nu învăţaţi în numele acesta? Şi iată că voi aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră şi vreţi să cadă asupra noastră sângele acestui om”. 29 Atunci Petru şi apostolii, răspunzând, au zis: “Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu decât de oameni. 30 Dumnezeul părinţilor noştri l-a înviat pe Isus, pe care voi l-aţi ucis atârnându-l pe lemn. 31 Pe el Dumnezeu l-a înălţat la dreapta sa drept conducător şi mântuitor ca să acorde Israelului convertirea şi iertarea păcatelor. 32 Martori ai acestor lucruri suntem noi şi Duhul Sfânt pe care Dumnezeu l-a dăruit celor care ascultă de el”. 33 Auzind acestea, s-au înfuriat şi voiau să-i ucidă.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 33(34),2 şi 9.17-18.19-20 (R.: 7a)
R.: Când cel sărac strigă Domnul îl ascultă.
sau:
Aleluia.
2 Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice timp,
lauda lui va fi fără încetare în gura mea.
9 Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul,
fericit omul care îşi caută în el refugiu! R.
17 Faţa Domnului este împotriva celor ce fac răul
pentru a şterge amintirea lor de pe pământ.
18 Când cei drepţi strigă, Domnul îi aude
şi-i scapă din strâmtorarea lor. R.
19 Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită
şi-i mântuieşte pe cei cu inima mâhnită.
20 Multe rele se abat peste cel drept,
dar Domnul îl eliberează din toate. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 20,29
(Aleluia) “Pentru că m-ai văzut, Toma, ai crezut, spune Domnul. Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!” (Aleluia)
EVANGHELIA
Tatăl îl iubeşte pe Fiul şi pe toate le-a dat în mâna lui.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 3,31-36
În acel timp, Isus a răspuns şi i-a zis lui Nicodim: “Cel care vine de sus este deasupra tuturor. Cine este de pe pământ aparţine pământului şi vorbeşte despre cele pământeşti. Cel care vine din ceruri este deasupra tuturor, 32 el dă mărturie despre ce a văzut şi auzit, dar nimeni nu primeşte mărturia lui. 33 Cine primeşte mărturia lui confirmă că Dumnezeu este vrednic de crezare. 34 Căci cel pe care l-a trimis Dumnezeu spune cuvintele lui Dumnezeu, pentru că el nu dă Duhul cu măsură. 35 Tatăl îl iubeşte pe Fiul şi toate le-a dat în mâna lui. 36 Cine crede în Fiul are viaţa veşnică, dar cine nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne asupra lui”.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, meditând la viața Fiului tău, constat modul în care a fost nedreptățit și neînțeles. A fost condamnat la moarte în mod nevinovat. Acesta este paradoxul vieții creștine: prin renunțarea la dorințele egoiste și trăind în conformitate cu învățăturile lui Isus, voi dobândi viața veșnică. Ajută-mă să pun în practică acest adevăr și să-mi conformez viața cu viața Fiului tău.
Reflecția lui Ioan cu privire la Isus
Fragmentul din Evanghelia după Sfântul Ioan este o reflecție cu privire la Isus ca fiind Cel care vine din ceruri pentru a da mărturie despre cele cerești. Isus este Fiul veșnic al lui Dumnezeu care ne comunică Cuvântul lui Dumnezeu și ne îndeamnă să credem în el. Sunt două contraste în fragmentul evanghelic de astăzi. Primul este dat de cel dintre cei care, pe pământ, vorbesc despre lucrurile pământești, și Cel care vine din cer și ne vorbește despre lucrurile cerești și ne comunică Cuvântul lui Dumnezeu. Isus s-a referit la lucrurile pământești și la cele cerești în discuția cu Nicodim, observând dificultatea lui Nicodim de a înțelege conceptele pământești pe care Domnul le discuta. În acea conversație, Isus s-a folosit de realitatea pământească a nașterii noastre naturale pentru a indica realitatea cerească a renașterii noastre spirituale. De asemenea, s-a folosit de episodul cu Moise care a ridicat șarpele de bronz în pustiu, pentru a indica realitatea cerească și misterul răstignirii, Învierii și Înălțării sale. Al doilea contrast este dat de cei care cred și ascultă cuvintele Fiului lui Dumnezeu și cei care nu cred și nu ascultă de cuvintele lui. Evanghelia după Sfântul Ioan ne spune că Isus nu a fost „zgârcit” în ceea ce privește darul Duhului Sfânt. Dimpotrivă, Isus s-a înălțat la Cer pentru a revărsa Duhul din abundență și cu generozitate.
Petru și Ioan la judecată
Recunoaștem efectul revărsării Duhului în lectura din Faptele Apostolilor pe care am discutat-o mai devreme. Isus înălțat la cer a revărsat Duhul Sfânt asupra apostolilor săi. Duhul le-a dat puterea de a predica și de a vorbi despre realitățile cerești. Unul dintre scopurile cărții Faptele Apostolilor este acela de a descoperi modul în care urmașii lui Isus i-au imitat viața, împlinind faptele pe care le-a săvârșit Isus și suferind, la fel ca și Isus. Această asemănare cu viața și pătimirea lui Isus susțin autenticitatea învățăturii lor. Prima lectură ne arată cum, la fel ca și Isus, apostolii, au fost judecați în fața Sinedriului. Deși nevinovați, asemenea lui Isus, au fost biciuiți (Fap 5,40), precum Isus a fost biciuit. „Îndemnul lui Isus de a propovădui Evanghelia (Fap 1,8) prevalează poruncii Sinedriului de a păstra tăcerea” (Kurz, Faptele Apostolilor, p. 103).
Blestemele și binecuvântările Legământului
În Predica de pe Munte, Isus rostește o binecuvântare pentru toți cei care sunt persecutați în numele dreptății și al numelui său (Mt 5,10-12). Acesta este un adevărat paradox: Cum poate fi persecuția considerată o binecuvântare? În Vechiul Legământ (Dt 28), binecuvântările pământești – cum ar fi recoltele abundente, bogăția, urmașii, pacea și prosperitatea – erau promise celor care erau fideli față de Dumnezeu. Pe de altă parte, neascultarea declanșa blestemele – infertilitate, foamete, sărăcie, război și exil. În Noul Legământ, Isus declară că sunt binecuvântați cei săraci, cei flămânzi, cei care plâng și cei care sunt persecutați (Lc 6,20-23), iar „vai” de cei bogați, de cei sătui, de cei care se bucură și de cei pe care lumea îi vorbește de bine (cf. Lc 6,24-26). Așadar, în Noul Legământ, modul în care dobândim comoara cerească este dat de acceptarea sărăciei, a foametei și a persecuției. Binecuvântările pământești – cum ar fi bogăția și abundența materială – ne pot îndepărta inima de Dumnezeu (Mt 6,24). În Noul Legământ, trebuie să trăim cu detașare față de bucuriile pământești. În apărarea sa în fața Sinedriului, Petru face referire la Deuteronom (cap. 21) și la blestemul de a fi „atârnat pe un lemn” (Fap 5, 30). Isus ia asupra sa blestemul legământului morții (Gen 2,17) pe care noi l-am meritat prin păcatul nostru. Dumnezeu l-a înviat pe Isus și l-a înălțat. Isus este Domnul și Mântuitorul nostru și, prin suferința sa, a dobândit iertarea păcatelor noastre. Isus este Cel ascultător, care a transformat blestemul Vechiului Legământ în calea spre binecuvântarea vieții veșnice a Noului Legământ. De-a lungul activității lor, apostolii s-au confruntat în diferite moduri cu persecuții. Dar au fost, de asemenea, încrezători că pășeau pe urmele Mântuitorului și spre viața cea veșnică.
Doamne Isuse, tu ai dus la desăvârșire Vechiul Legământ în Noul Legământ, prin suferința și moartea ta. Tu mă poți schimba și îmi poți modela viața conform voinței tale. Fă să devin un copil ascultător, care ascultă de tine.
Trăiesc cu un atașament nesănătos față de bogățiile și binecuvântările acestei lumi? Dacă da, cum aș putea să mă dezic de aceste dorințe? Accept momentele în care trec prin încercări și necazuri? Înțeleg să îmi unesc suferințele cu suferințele lui Isus? Sunt hotărât și curajos în proclamarea Evangheliei?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: