BOGĂȚIA CREDINȚEI

Rosario era o femeie sărmană, care abia dispunea de cele necesare traiului. Într-o zi, îi dădu preotului de la parohie o ofertă, din economiile sale, „pentru cult”. Preotul îi spuse:

– Doamnă Rosario, păstrați pentru dumneavoastră acești bani, pentru că aveți nevoie de ei. Dumneavoastră sunteți săracă și aveți mare nevoie.

– Eu, săracă, părinte? replică femeia. Da’ de unde? Cum să fiu săracă, de vreme ce am fericirea de a fi fiică a lui Dumnezeu? Pe deasupra, mai sunt și moștenitoare a împărăției cerurilor. O, de ar fi toți oamenii la fel de bogați cum sunt eu!

Avea dreptate buna femeie. Așa ne spune credința noastră și acesta este adevărul. Este un mare păcat că trăim atât din aparențe și valorăm în mod exagerat nimicurile.

Credința ne ajută să cunoaștem comoara impresionantă pe care Dumnezeu ne-a dat-o atunci când ne-a făcut fiii săi. Aceasta este cea mai mare bogăție pe care o poate avea omul.

Păcat că, de atâtea ori, cu toată această bogăție la îndemâna noastră, trăim în mizerie.

Dar eu sunt conștient de bogăția mea?