BOSTANUL LUI IOAN AL XXIII-lea

Fiind copil mic, viitorul Ioan al XXIII-lea, într-o zi, a furat un bostan. Era atât de mare, încât abia îl putea duce. Când ajunse acasă cu trofeul, se întâlni cu unchiul său Severo. Acesta îi reproșă comportamentul său și căută să-l convingă de faptul că făcuse o faptă rea.

– Ce trebuie să fac acum? întrebă copilul plângând.

– Să-l înapoiezi, Angelo, să-l duci înapoi de unde l-ai luat.

Angelo, căit, încărcă din nou bostanul și-l duse la locul de unde-l smulsese. Ajungând acolo, se întâlni cu stăpânul. Acesta îl întrebă ce se întâmplase. Copilul, cu toată simplitatea, îi povesti totul. Stăpânul, fără să se agite, îi spuse:

– Vezi, unchiul tău este un om cinstit și te-a învățat să respecți ceea ce nu este al tău.

Când un fiu face ceva care este rău, poți să reacționezi în diferite feluri:

Să râzi de poznele lui.

Să-l pedepsești.

Să-i ceri și să-i arăți cum să remedieze răul pe care l-a făcut.

Prima reacție, destul de frecventă, este nefastă. A doua poate să aibă loc, însă nu merită vreo calificare. A treia este înțeleaptă, pedagogică și foarte potrivită. Aceasta, în timp, dă roade excelente.