BOTEZUL, MARELE NOSTRU DAR
EVANGHELIA
Tu eşti Fiul meu cel iubit, în tine mi-am găsit plăcerea.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 1,7-11
În acel timp, Ioan predica, zicând: “Vine după mine cel care este mai puternic decât mine, căruia eu nu sunt vrednic, plecându-mă, să-i dezleg cureaua încălţămintei. 8 Eu v-am botezat cu apă, însă el vă va boteza în Duhul Sfânt”. 9 În zilele acelea, a venit Isus din Nazaretul Galileii şi a fost botezat de Ioan în Iordan. 10 Şi îndată ce s-a ridicat din apă, a văzut cerurile deschise şi Duhul, ca un porumbel, coborând spre el. 11 Şi din cer a fost un glas spre el: “Tu eşti Fiul meu cel iubit, în tine mi-am găsit plăcerea”.
Cuvântul Domnului
Doamne, umple-mi inima de bucurie. Încarcă-mă cu bucuria anticipării păcii, iubirii și îndurării tale. Fie să-mi amintesc cu recunoștință de darurile pe care mi le dăruiește Duhul Sfânt: Înţelepciunea, Înţelegerea, Sfatul, Puterea, Ştiinţa, Evlavia și Frica de Dumnezeu. Continuă să acționezi în inima mea și fă-mă să mă apropii mai mult de tine.
Nu sunt vrednic!
Ioan Botezătorul și-a dat seama că nu era vrednic să dezlege șiretul sandalelor lui Isus – o sarcină umilă îndeplinită de un servitor. Observăm acest lucru la toți sfinții. Această conștientizare a nevredniciei noastre trebuie să o asumăm și noi; indiferent de realizările noastre sau de cât de sfinți ajungem, nu vom fi niciodată în măsură să merităm pe deplin iubirea lui Cristos. Deși suntem îndemnați să fim „desăvârşiţi precum Tatăl vostru ceresc este desăvârşit!” (Mt 5,48), ne putem consola știind că „Pentru oameni este imposibil, nu însă pentru Dumnezeu, căci pentru Dumnezeu toate sunt posibile” (Mc 10,27).
Duhul Sfânt și focul
Cuvintele lui Ioan au fost o prevestire a Rusaliilor, când Duhul Sfânt se va coborî în limbi de foc, inspirându-i pe apostolii speriați și îndurerați să iasă din ascunzătoare și să propovăduiască Vestea cea Bună. Una dintre cele mai mari dovezi că Isus este Mesia este episodul Rusaliilor. Urmașii lui Isus se temeau pentru viața lor după ce l-au văzut pe învățătorul lor iubit ucis cu brutalitate. Se ascundeau, convinși că soldații îi vor nimici dacă îi vor găsi. Cu toate acestea, în ascunzătoarea lor, s-a întâmplat ceva care i-a transformat pe acești fugari în propovăduitori îndrăzneți ai Veștii Bune. Nu există nicio explicație omenească pentru acest lucru. A fost cu siguranță lucrarea Duhului Sfânt care, prin puterea lui Dumnezeu cel Atotputernic, a determinat acel grup de oameni dintr-o țară săracă și ocupată să devină liderii neînfricați ai celei mai mari mișcări religioase pe care lumea a cunoscut-o vreodată.
Darul Botezului
În timpul activității sale publice, Isus a făcut multe alegeri care au luminat mai apoi calea pentru urmașii săi. Decizia sa de a fi botezat indică frumusețea și necesitatea propriului nostru Botez. Faptul că omul care l-a botezat a pretins că nu este demn ne amintește că niciunul dintre noi, fie preot sau laic, nu este pe deplin vrednic. „Toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de gloria lui Dumnezeu” (Rom 3:23). Credința noastră este în Dumnezeu, care lucrează prin mesagerii săi, chiar dacă aceștia sunt uneori imperfecți. În cartea sa: Scrisorile lui Screwtape, C.S. Lewis îl prezintă pe un diavol bătrân care îl sfătuia pe protejatul său că cel mai bun moment pentru a distrage atenția unui creștin este atunci când acesta se află la Liturghie. El l-a sfătuit pe diavolul mai tânăr să umple mintea creștinului cu gânduri de critică la adresa preotului și a celorlalți credincioși. Cu adevărat, dușmanul sufletelor noastre ar dori să ne îndepărteze de dorința de a primi Botezul și a celorlalte sacramente, distrăgându-ne cu gânduri negative despre un anume preot sau despre Biserică în general. Dar Isus ne amintește, prin propriul său Botez, să ne păstrăm privirea îndreptată spre Dumnezeu și spre darurile sacramentelor sale. Aici, în Scriptură, întâlnim primul sacrament – Botezul – administrat Domnului de către un om care și-a recunoscut propria nevrednicie. Iar importanța acestui moment a fost întărită de vocea cerească care a proclamat: „Tu eşti Fiul meu cel iubit, în tine mi-am găsit plăcerea”.
Doamne, îți mulțumesc pentru aceste momente împreună cu tine. Știu că tot ceea ce ai realizat cât timp ai fost pe pământ a fost cu un scop. Învață-mă să accept cu recunoștință sacramentele Sfintei Biserici și ajută-mă să-mi păstrez atenția concentrată asupra ta.
Doamne, cu ajutorul harului tău, voi căuta să mă bucur de roadele Sfintelor Sacramente, fie că este vorba de a participa la Sfânta Liturghie, de a rămâne în Adorație sau de a mă împăca cu tine prin Sfânta Spovadă.
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: