„BUCHEA CU STROPI DE SÂNGE SE ÎNVAȚĂ”

Ramiro de Maeztu (1875-1936) discuta odată, la o întâlnire între prieteni, despre noile procedee de învățare. Unul dintre cei  prezenți, învățător, a opus doctrinelor lui Maeztu cunoscutul proverb cu care dorea să-și apere severitatea în relația sa cu elevii, zicând:

– Orice-ați spune dumneavoastră, adevărul e că „buchea cu stropi de sânge se învață”.

– Desigur – replică Maeztu. Numai că nu cu sângele elevului, ci cu cel al învățătorului.

Învățătorul, sau oricare muncitor, pentru a-și face bine meseria, trebuie să stropească abundent cu propria sa sudoare.

Pregătirea anterioară pentru meseria pe care o va practica după aceea și exercițiul acesteia cer un efort continuu și constant.

Aici, în împlinirea completă a datoriei de fiecare zi, își află rădăcina cel mai bun sacrificiu pe care îl putem oferi lui Dumnezeu.