BUCURAȚI-VĂ! DUMNEZEU ESTE ÎMPREUNĂ CU NOI!
EVANGHELIA
De unde îmi este dată mie aceasta, ca să vină mama Domnului meu la mine?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 1,39-56
În zilele acelea, ridicându-se, Maria s-a dus în grabă către ţinutul muntos, într-o cetate a lui Iuda. 40 A intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta. 41 Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, a tresăltat copilul în sânul ei, iar Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt 42 şi a strigat cu glas puternic: “Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul sânului tău! 43 Şi de unde îmi este dată mie aceasta, ca să vină mama Domnului meu la mine? 44 Iată, când a ajuns glasul salutului tău la urechile mele, a tresăltat de bucurie copilul în sânul meu! 45 Fericită aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de Domnul!” 46 Maria a spus: “Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul 47 şi duhul meu tresaltă de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu, 48 căci a privit la smerenia slujitoarei sale. Iată, de acum toate popoarele mă vor numi fericită, 49 căci mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic şi numele lui e sfânt! 50 Milostivirea lui rămâne din neam în neam peste cei ce se tem de el. 51 A arătat puterea braţului său: i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor. 52 I-a dat jos de pe tron pe cei puternici şi i-a înălţat pe cei smeriţi; 53 pe cei flămânzi i-a copleşit cu bunuri, iar pe cei bogaţi i-a lăsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul său, amintindu-şi de îndurarea sa, 55 după cum a promis părinţilor noştri, lui Abraham şi urmaşilor lui în veci”. 56 Maria a rămas cu ea cam trei luni, apoi s-a întors la casa ei.
Cuvântul Domnului
Doamne Isuse, doresc să te cunosc și să te iubesc tot mai mult. Doresc să pot contempla Scripturile prin ochii credinței. În această ultimă zi de Mai, deschide-mi mintea și inima către inspirațiile Duhului Sfânt, pentru a mă putea bucura împreună cu Maria de contemplarea bunătății tale față de mine și față de întreaga omenire.
„Maria a pornit în grabă”
Ori de câte ori o contemplăm pe Maria în Scripturi, umilința ei apare evidentă. Ea a fost suficient de umilă pentru a consimți la mesajul îngerului: „Iată roaba Domnului” (Lc 1,38). Și în fragmentul evanghelic de astăzi, ea a fost suficient de umilă pentru a se grăbi să o ajute pe Elisabeta. Faptul remarcabil că tocmai îl concepuse în sânul ei pe Fiul Celui Preaînalt nu a împiedicat-o să observe nevoile celor din jurul ei. Caritatea ei a fost concretă și imediată. Răspunsul rapid al Mariei a fost rezultat al umilinței sale; atenția ei nu era concentrată asupra ei însăși. Ea a păstrat această atitudine de slujire umilă de-a lungul întregii sale vieți: l-a împărtășit pe Isus cu păstorii și magii la Betleem, a observat că nu era vin la nunta din Cana și i-a adunat pe apostoli în rugăciune în timp ce așteptau sosirea Duhului Sfânt…
„Binecuvântat este rodul trupului tău”
Maria a ajutat-o, fără îndoială, pe Elisabeta la numeroasele treburi casnice, lucru pentru care Elisabeta trebuie să fi fost foarte recunoscătoare. Cu toate acestea, umplută de Duhul Sfânt, Elisabeta a proclamat cu bucurie: „ … De unde îmi este dată mie aceasta, ca să vină mama Domnului meu la mine?”. Elisabeta s-a bucurat nespus de mult când a văzut-o pe Maria, pentru că l-a adus pe Isus cu ea. Titlul său, Emanuel, sau „Dumnezeu cu noi”, se împlinea literalmente în fața Elisabetei, și atât ea, cât și copilul din sânul ei s-au bucurat. În toate faptele sale de milostenie trupească, Biserica dorește, în cele din urmă, să comunice prezența lui Cristos. După ce orice beneficiu al unor astfel de fapte poate înceta, cum ar fi o masă luată în comun, semințele harului, ale credinței și ale iubirii pot dăinui – să sperăm că până în veșnicie. A-l face pe Cristos prezent oamenilor trebuie să rămână obiectivul nostru principal. Maria ne-a oferit un exemplu și în acest sens.
„Sufletul meu îl preamărește pe Domnul”
Plină de smerenie, deschiderea Mariei față de Dumnezeu și față de aproapele a permis Duhului Sfânt să îi umple inima de o bucurie exuberantă. „Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul 47 şi duhul meu tresaltă de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu”. Maria trebuie să fi fost radiantă în timpul acestui imn de laudă adus lui Dumnezeu, Mântuitorul ei. Chiar dacă recunoștea măreția a ceea ce i se întâmpla, faptul că „de acum toate popoarele mă vor numi fericită”, ea a oferit în continuare toată gloria lui Dumnezeu: „mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic şi numele lui e sfânt!”. Magnificat-ul Mariei este o pregustare a laudei pline de bucurie pe care sufletele o vor aduce lui Dumnezeu în ceruri. Cu toate acestea, ca și creștini, noi îl purtăm pe Cristos în sufletele noastre prin har, și chiar și în această viață, ar trebui să cântăm în mod constant și plini de bucurie slavă Domnului nostru.
Doamne Isuse Cristoase, laud și slăvesc lucrurile minunate pe care le-ai săvârșit în viața mea. Tu m-ai creat. M-ai chemat în Trupul tău mistic prin Botez. Tu mă hrănești cu Trupul și Sângele tău. Mi-ai iertat păcatele în mod repetat. Mi-ai dăruit Duhul tău Sfânt pentru a mă călăuzi spre împlinirea misiunii mele în viață. I-ai așezat pe sfinți și pe semenii mei creștini de-a lungul drumului meu în viață. Ca și Sfânta ta Mamă, îți cer, Doamne, să pot cânta neîncetat slava ta, în orice împrejurare.
Doamne, astăzi, prin harul tău, voi căuta trei momente pentru a-mi exprima bucuria și recunoștința față de numeroasele daruri pe care mi le-ai dăruit.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: