BUNĂTATE DIN ABUNDENȚĂ
EVANGHELIA
Au mâncat şi s-au săturat.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 8,1-10
În zilele acelea, adunându-se din nou o mulţime mare şi neavând ce să mănânce, Isus i-a chemat pe discipoli şi le-a spus: 2 “Mi-e milă de mulţime, pentru că stau cu mine deja de trei zile şi nu au ce să mănânce. 3 Dacă îi trimit acasă flămânzi, vor leşina pe drum, iar unii dintre ei au venit de departe”. 4 Discipolii lui i-au răspuns: “Cum ar putea cineva să-i hrănească pe aceştia cu pâine, aici în pustiu?” 5 El i-a întrebat: “Câte pâini aveţi?” I-au spus: “Şapte”. 6 Atunci a poruncit mulţimii să se aşeze pe pământ. Şi, luând cele şapte pâini, a mulţumit, le-a frânt şi le-a dat discipolilor lui ca să le pună înainte. Iar ei le-au pus înaintea mulţimii. 7 Şi mai aveau câţiva peştişori. Binecuvântându-i, a spus ca şi pe aceştia să-i pună înainte. 8 Au mâncat, s-au săturat şi au adunat, din ceea ce a prisosit, din bucăţi şapte coşuri. 9 Erau cam patru mii. El le-a dat drumul 10 şi îndată, urcându-se cu discipolii săi în barcă, a venit în părţile Dalmanutei.
Cuvântul Domnului
Doamne, cât de repede îmi pierd credința și încep să mă încred mai mult în lucruri pe care le pot atinge și vedea decât în promisiunile și puterea Ta. Dar cred în Tine, cred că Tu ești Pâinea Vieții și că numai Tu poți satisface cele mai profunde dorințe ale inimii mele. Cum Tu ești Creatorul meu, știi de ce am nevoie și îmi oferi în fiecare zi. Întrucât ești Răscumpărătorul meu, mă conduci pe Calea Crucii și a iertării. Doamne, întărește-mi credința ca să pot fi mărinimos ca Tine.
„Mi-e milă de mulţime”
Isus manifestă compasiune pentru mulțime, chiar și în privința unor nevoi de ordin material. El știe cât de pământeni pot fi, căutând doar cum să-și astâmpere dorința după pâine și apă. Într-un alt pasaj, el spune: „nu vă îngrijorați pentru viața voastră: ce veți mânca [sau ce veți bea]… Toate acestea le caută neamurile [păgâne]” (Mt 6,25-33) – „păgânii”, adică cei care nu au credință sau încredere în Tatăl ceresc. Domnul nu se îngrijește de mâncare și îmbrăcăminte pentru el însuși, însă caută să le asigure altora. Dar caritatea Lui nu se oprește aici. El dorește cu sinceritate binele lor absolut și, din acest motiv, le oferă mult mai mult decât o masă trecătoare. Împreună cu pâinea și apa, el le dăruiește darul credinței.
La urma urmei, omul nu trăiește numai cu pâine (cf. Lc 4,4).
„Cum ar putea cineva să-i hrănească pe aceştia cu pâine, aici în pustiu?”
Apostolii pun o întrebare umană și aparent legitimă, dezvăluind însă sărăcia credinței lor în Isus. O astfel de întrebare, lipsită credință, ar deveni o profeție care se împlinește de la sine. Din moment ce sarcina pare imposibilă, la ce bun să încercăm? Cât de des ne împiedică acest mod de a gândi să realizăm lucruri mărețe în numele lui Dumnezeu și să așteptăm lucruri mărețe din partea Lui? Cât de des ne resemnăm cu înfrângerea, mulțumindu-ne să ne plângem și să ne lamentăm de situații aparent fără speranță, ca și cum Dumnezeu nu ar fi atotputernic și dispus să ne ajute?
Avem nevoie de credința Sfintei Fecioare, care a crezut imposibilul și a devenit Mama tuturor celor care cred.
„Au mâncat, s-au săturat şi au adunat, din ceea ce a prisosit, din bucăţi şapte coşuri”
Isus oferă plinătatea vieții și a iubirii, o abundență de bunătate și har, tuturor celor care îl urmează. Căile Lui sunt căile vieții. El îngăduie să suferim lipsuri în această viață pentru ca să ajungem la adevărata sursă de abundență prin credință, speranță și iubire. Cei care se caută pe ei înșiși căutând bunuri pur materiale – care sunt limitate prin definiție – vor fi mereu în lipsă și vor simți mereu amenințarea de a pierde ceea ce au. Cei care îl caută pe Cristos și harul Său – care este nelimitat prin definiție – nu se vor teme niciodată când își vor pierde bunurile pământești. De aceea, Isus spune că oricui are (credință, speranță, iubire, har, darurile vieții spirituale) i se va da mai mult, iar celui care nu are (niciunul dintre aceste daruri spirituale) i se va lua chiar și ceea ce pare că are (bunuri materiale, care astăzi sunt aici și mâine dispar, mereu în descompunere și care se epuizează) (cf. Lc 8,18).
Doamne, dă-mi darul compasiunii, ca să pot sluji pe alții cu iubirea Inimii Tale. Dă-mi darul credinței, al speranței și al iubirii, ca să înțeleg că bunătatea Ta nu cunoaște limite și că dorești să-ți reverși harul asupra tuturor.
Astăzi voi fi mărinimos în caritatea mea față de ceilalți.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: