CĂILE DOMNULUI
Isus a tresăltat de bucurie în Duhul Sfânt.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 10,21-24
În ceasul acela, Isus a tresăltat de bucurie în Duhul Sfânt şi a spus: “Te preamăresc pe tine, Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns acestea celor înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit celor mici. Da, Tată, pentru că aceasta a fost plăcerea ta. 22 Toate mi-au fost date de Tatăl meu şi nimeni nu ştie cine este Fiul, decât Tatăl, nici cine este Tatăl, decât Fiul şi acela căruia Fiul vrea să-i reveleze”. 23 Apoi, întorcându-se către discipoli, le-a spus aparte: “Fericiţi ochii care văd ceea ce vedeţi voi, 24 căci vă spun: mulţi profeţi şi regi au voit să vadă ceea ce vedeţi voi, şi n-au văzut, şi să audă ceea ce auziţi voi, şi n-au auzit”.
Cuvântul Domnului
Doamne, Isuse Cristoase, cred că poți și vrei să te folosești de toate capacitățile mele. Te rog să accepți să te cunosc în fiecare zi, din ce în ce mai mult. Te iubesc și am încredere că mă călăuzești în viață. Nu numai că mă conduci, dar permiți ca și alții să fie edificați prin exemplul meu. Doamne, ajută-mă să am încredere în tine în orice împrejurare.
Dumnezeu se revelează celor mici
Cu toții simțim dorința să-l cunoaștem din ce în ce mai mult pe Cristos. Cât de mult dorim să-l înțelegem pe Dumnezeu și iubirea sa infinită! Slabele noastre intelecte abia dacă pot înțelege ceva despre vreun concept sau atribut al persoanelor Preasfintei Treimi. Chiar dacă am studia ore îndelungate, am ajunge la concluzia că ceea ce am învățat nu înseamnă nimic. Adevărata cunoaștere a lui Cristos, a lui Dumnezeu, nu se obține învățând din cărți. Adevărata cunoaștere a lui Cristos și a lui Dumnezeu o deprind cei care încearcă să-și potolească setea sufletului trăind în rugăciune. Trebuie să ajungem să imităm atitudinea unui mic copil, nevinovat, care, căzând la pământ, aleargă la mama sa pentru a fi luat cu iubire în brațe. Dacă avem puterea să recunoaștem nimicnicia noastră, pe de o parte, precum și de bunăvoința minunată și iubitoare a lui Dumnezeu, pe de altă parte, vom accepta cu ușurință – ba chiar ne vom bucura – de faptul că Domnul șterge, uneori, fața noastră de sângele și lacrimile cauzate de propriile noastre păcate. Numai dacă ne vom abandona pe deplin în brațele iubitoare și iertătoare ale lui Dumnezeu vom putea spune mai apoi că îl și cunoaștem.
Dumnezeu îi preferă pe cei mici
Cristos ne alege pe fiecare dintre noi pentru o anumită slujire în viață. Ne-am putea gândi la mulți alți oameni din jurul nostru – oameni educați, înțelepți, erudiți – despre care am crede cu siguranță că li se potrivește mai bine chemarea primită, că sunt mult mai capabili decât noi în împlinirea misiunii lor. Totuși să nu uităm, Cristos nu caută totdeauna cea mai inteligentă persoană, cu cea mai rafinată inteligență sau cu cea mai bună educație. De multe ori, Domnul caută prin cotloanele Pământului un suflet nevinovat, deschis doar planului său și dispus să îl ducă la îndeplinire. Simplitatea și umilința sunt cuvinte cheie atunci când vine vorba de a fi ales de Dumnezeu pentru a participa în mod activ la planul său de mântuire.
Să trăiești cu atitudinea unui copil
Atât de mulți profeți și regi au așteptat cu nerăbdare venirea lui Cristos, când opera de mântuire avea să se împlinească! Pe parcursul perioadei lor de așteptare ne-au oferit un adevărat exemplu de consecvență și dedicare față de planul lui Dumnezeu, în ciuda faptului că ei nu au văzut niciodată împlinite multe dintre lucrurile care le-au fost promise. Ei au jucat un rol activ în călăuzirea și îndrumarea oamenilor timpului lor, dar nu s-au bucurat să asiste la împlinirea întregului plan al lui Dumnezeu. Dumnezeu ne cere adesea să fim asemenea lor, semănând semințele mântuirii care s-ar putea să nu încolțească decât peste mulți ani. Noi, asemenea profeților, nu primim întotdeauna harul de a percepe imaginea în ansamblu. Asta înseamnă să fii asemenea unui copil: să ai încredere că Dumnezeu Tatăl știe ce face. Sfântul John Henry Newman se ruga în faimosul său poem, Stâlpul de nor: „Păzește-mi pașii! Eu nu cer să văd imaginea din depărtare – un pas… îmi este de-ajuns”.
Îi încredințez mereu lui Dumnezeu imaginea de ansamblu a vieții mele, sau încerc uneori să smulg „telecomanda” din mâinile sale iubitoare?
Doamne, nu îți cer să am o deplină înțelegere sau cunoaștere a ta. Ajută-mă să accept cu simplitatea și încrederea unui copil tot ceea ce dorești să realizezi în mine și prin mine. Nu îți cer o înțelegere deplină a atributelor tale dumnezeiești. Vreau doar să cresc în prietenia cu tine, având o încredere de nezdruncinat în iubirea ta infinită față de noi. Doresc iubirea și călăuzirea ta binevoitoare.
Începând de astăzi îmi voi deschide mai larg inima pentru a accepta cu mai mare seninătate planul lui Dumnezeu cu privire la viața mea.
Urmăriți și: