CÂINELE AVOCATULUI

Câinele unui avocat intră odată în măcelăria de lângă casa stăpânului său și mâncă un biftec chiar sub privirile uluite ale vânzătorului. Acesta, indignat, merse la biroul avocatului și-l întrebă:

– Dacă un câine intră în măcelăria mea și mănâncă un biftec, chiar în fata mea, am dreptul să cer ca stăpânul câinelui să-mi plătească biftecul ?

– Fără îndoială că da.

– Atunci, plătiți-mi cinci euro pe biftecul pe care l-a mâncat câinele dumneavoastră!

Avocatul scoase din portofel o hârtie de cinci euro și i-o dădu, fără obiecții, măcelarului.

Acesta se întoarse la magazinul său, necăjit că n-a avut încredere în avocat.

La o săptămână, măcelarul primi de la avocat o factură de cincizeci de euro reprezentând „contravaloarea consultației referitor la un câine care a mâncat un biftec”.

Pentru cinci euro să plătești cincizeci este o afacere proastă.

Dacă măcelarul nu s-ar fi dus cu un plan șmecher și exigent la avocat, cu siguranță acesta nu i-ar fi luat bani pe consultație.

Răul niciodată nu se învinge cu un alt rău. Acesta, în mod normal, provoacă un rău mąjor. Sfântul Paul ne învață: „Nu te lăsa învins de rău, ci învinge răul cu binele” (Rom 12,21).

Este mai creștinește și aproape întotdeauna mai rentabil. Sublimă lecție, cea pe care ne-o dă Isus agonizând: îi iartă, cere să fie iertați, ba chiar caută să-i dezvinovățească pe cei care-l răstignesc.