CĂLĂTORIE SPRE NICĂIERI

O pereche de soți americani plecară într-o călătorie. Soțul conducea cu frenezie. Făcuse mai bine de o sută de kilometri fără a înceta de a trage cu coada ochiului la kilometraj. Dintr-o dată, soția consultă ghidul străzilor și spuse:

– Ne-am pierdut.

– Și ce dacă – spuse soțul. Am scos o medie excelentă.

Nu e vorba de a merge mult, ci de a merge bine, de a merge pe drumul cel bun. Trebuie să ne fie foarte clar încotro vrem să mergem, pentru ca apoi să folosim mijloacele necesare. Dacă lipsește această viziune clară, riscăm să nu mergem nicăieri. Cum spunea sfântul Augustin: „Bene curres, sed extra viam” – „Alergi bine, însă în afara drumului”.

Acest drum către nicăieri este ceea ce-i poartă pe unii în interiorul lor, în încercarea de a-și umple ziua și viața cu senzația de ocupație și eficacitate. Ar trebui să-și amintească de faptul că, atunci când cineva nu știe încotro merge, nu poate să sfârșească bine. Iar atunci când s-a pierdut, cu cât mai repede aleargă, cu atât se îndepărtează mai mult de destinul său.