CĂLĂU ȘI VICTIMĂ

Regina Franței, Maria Antoaneta, soția lui Ludovic al XVI-lea, mergea spre ghilotină privind fix, din trăsura care o  transporta, către fețele oamenilor care strigau la ea. Când urcă pe eșafod, își fixă privirea asupra unui grup de femei care insultau cu sălbăticie, privi cu milă spre călău și, văzând cât  de mult se bucurau cu toții de nenorocirea ei, spuse cu seninătate și cu mare stăpânire de sine:

– Răul pentru mine este pe punctul de a se termina. Al vostru însă abia începe.

Chiar dacă el crede contrariul, este mai demn de milă călăul decât victima. Răul victimei se termină, al călăului este veșnic.

Cea mai mare satisfacție în viață este liniștea conștiinței. Conștiința este un martor greu de redus la tăcere atunci când îi este dat un motiv ca să acuze și să provoace remușcare.

Răutatea nu produce fericire. Ar putea să producă putere, bani și plăcere, dar nu fericire.