Un european vizitează un sat de pe un alt continent, în care lumea trăia în destulă sărăcie și mizerie. Îl surprinde faptul să vadă mari întinderi de pământ necultivat și fără vreo altă utilitate. Surprins, îi întreabă pe câțiva dintre locuitorii acelui sat:

– Auziți? Dar aceste câmpuri nu produc nimic?

– Nu, nimic – răspund aceștia cu un aer de resemnare.

– Bine, dar nu dau nicio recoltă?

– Nu, niciuna, continuă să afirme aceștia.

– Dar dacă s-ar cultiva?

– Ei bine, dacă s-ar cultiva, sigur că da!

 

Câte roade nu se pierd din lipsă de cultivare! Aceasta se întâmplă nu doar în câmpurile sud-americane, ci și în viața personală a fiecăruia dintre noi.

În viața mea, ce posibilități părăginite, necultivate, există? Ce talanți îngropați am?

Dumnezeu nu ne cere tuturor același rezultat: cel care a primit doi talanți a încredințat alți doi și a primit aceeași recompensă ca și cel care a încredințat cinci pentru că primise alți cinci. Însă tuturor ne cere același efort pentru a face să dea randament până și ultimul talant primit. „Celui care i s-a dat mult, mult i se va cere și celui care i-au fost încredințate multe, mai mult i se va cere” (Lc 12,48).

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2014