CÂND DUMNEZEU SE SINCRONIZEAZĂ CU NOI ESTE MINUNAT
EVANGHELIA
Naşterea lui Ioan Botezătorul.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 1,57-66
Când s-a împlinit timpul pentru Elisabeta ca să nască, a născut un fiu. Când vecinii şi rudele ei au auzit că Domnul şi-a arătat marea îndurare faţă de ea, se bucurau împreună cu ea. 59 În ziua a opta au venit pentru circumcizia copilului şi voiau să-i pună numele Zaharia, ca al tatălui său. 60 Însă, luând cuvântul, mama lui a spus: “Nu, ci se va numi Ioan”. 61 Dar ei i-au zis: “Nu este nimeni dintre rudele tale care să poarte numele acesta”. 62 I-au făcut semne tatălui său cum ar vrea să fie numit. 63 Cerând o tăbliţă, a scris: “Ioan este numele lui”. Şi toţi s-au mirat. 64 Îndată i s-a deschis gura şi i s-a dezlegat limba, iar el vorbea binecuvântându-l pe Dumnezeu. 65 I-a cuprins frica pe toţi vecinii şi în tot ţinutul muntos al Iudeii se povesteau toate aceste lucruri. 66 Toţi cei care le auzeau le puneau la inima lor, spunând: “Ce va fi oare acest copil?”, pentru că mâna Domnului era cu el.
Cuvântul Domnului
Doamne Isuse, te rog să mă ajuți să imit încrederea Elisabetei și răbdarea lui Zaharia. Te rog să îmi dăruiești aceeași încredere entuziastă pe care au avut-o oamenii din ținutul muntos al Iudeii.
Sincronizare perfectă
Din cauza vârstei înaintate a Elisabetei și a stării de sterilitate pe care o avusese anterior, faptul că ea avea să nască era un miracol. Toată lumea știa; toată lumea vorbea despre asta. Dumnezeu a folosit această ocazie pentru a arăta că toate lucrurile sunt posibile lui. Conform legii evreiești, un nou-născut trebuia să fie circumcis și să primească un nume în a opta zi a vieții sale. Ce moment de bucurie trebuie să fi fost acesta pentru cuplul care înainte nu avusese copii! Știința modernă a descoperit că în cea de-a opta zi de viață sângele din corpul uman este la apogeu în ceea ce privește capacitatea de coagulare. Această capacitate crește în ziua a șaptea și scade în ziua a noua… Niciun mic detaliu al vieții nu scapă planului lui Dumnezeu. Ioan avea să fie crescut ca un „copil evreu”, marcat ca „fiu al legământului”, iar circumstanțele nașterii sale, în ochii întregii comunități, i-au oferit lui Dumnezeu ocazia de a-și manifesta puterea făcătoare de minuni!
Chiar și atunci când ne putem simți „uitați” de Dumnezeu, putem fi siguri că Dumnezeul care a făcut ca o femeie sterilă să nască la o vârstă foarte înaintată și ca sângele să se coaguleze 110% în ziua circumciziei, nu a uitat nici detaliile vieții noastre.
Răbdarea este răsplătită
Zaharia era preot și om al rugăciunii. Se pare că se ruga pentru a avea un copil de foarte mult timp. Când arhanghelul Gabriel i s-a arătat în Templu, în timp ce el oferea jertfa de tămâie Domnului, Gabriel i-a spus: „Nu te teme, Zaharia, căci rugăciunea ta a fost ascultată şi soţia ta, Elisabeta, îţi va naşte un fiu şi-i vei pune numele «Ioan»!”. Rugăciunea stăruitoare dă întotdeauna roade. Dar, în loc să-l laude pe Dumnezeu pentru această dezvăluire minunată, Zaharia s-a îndoit de cuvintele lui Gabriel și a rămas mut pe toată durata sarcinii Elisabetei. Poate că Dumnezeu a permis ca o sămânță de credință să fie plantată în inima lui Zaharia și i-a oferit ceva timp pentru ca aceasta să crească până la maturitate, astfel încât credința lui, ca și a Elisabetei, să „nască” la împlinirea timpului. Când Zaharia vorbește în cele din urmă, vedem că, în loc de scuze, mânie sau amărăciune, de pe buzele sale izvorăște doar cuvinte de preamărire.
Dumnezeu poate să ne „pună pe tușă” pentru a ne oferi timp să ne maturizăm în credință înainte de a ne folosi la „capacitate maximă” pentru împlinirea planurilor sale. Fii răbdător cu tine însuți; Dumnezeu nu a terminat încă cu tine.
Așteptare, teamă și uimire
„Un copil! La vârsta ei?” Ce trebuie să fi crezut locuitorii orașului? „Și Zaharia! Mut, și acum vorbește?!” Să ne gândim. Frica. Uimirea trebuie să fi cuprins regiunea. „Există oare ceva prea greu pentru Dumnezeu? Ce va înfăptui în continuare?!” trebuie să se fi frământat în inimile lor. „Cine și ce anume va fi acest copil?”. Așteptări la cel mai înalt nivel.
O, de-am avea și noi inimi pline de astfel de așteptări! Deși vedem minunile fiecărei noi zile, rămânem răci la minunile zilnice ale vieții – fiecare copil născut, fiecare răsărit de soare, pământul care se învârte pe traiectoria sa. Să nu acceptăm să devenim plictisiți, reci sau blazați, ci să dorim lucruri mărețe în și prin Domnul. Să ne rugăm să avem ochi doritori să-l vadă pe Domnul la lucru, o minte nerăbdătoare să-l cunoască și o inimă entuziasmată să descopere ce va întreprinde în continuare, nu doar pentru că ne iubește, ci și doar pentru că poate!
Cât de dificil trebuie să fi fost pentru Elisabeta să fie sterilă și să fie evitată pentru cea mai mare parte a vieții ei iar pentru Zaharia să fie făcut mut! Și totuși, tu, Doamne, în marea ta iubire pentru omenire și în afecțiunea ta pentru acest cuplu înaintat în vârstă, ai avut un plan minunat de a-i binecuvânta și de a ajuta întreaga omenire prin ei. Invoc din partea ta credință, perseverență, îngăduință față de cei din jur și o inimă răbdătoare. Fă să nu desconsider tot ceea ce tu realizezi în viața mea și a celor de lângă mine, ci să fiu înflăcărat până în adâncul sufletului de iubirea ta arzătoare.
Doamne, astăzi, cu ajutorul harului tău, voi persevera în încredere, păstrând o inimă răbdătoare, știind că ești Dumnezeu, și că viața mea nu scapă atenției tale și planului tău iubitor. Sincronizarea ta cu mine este mereu minunată.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: