CANIBAL

În timpul unei ore de istorie, pe când se citea lecția, apare cuvântul „canibal”. Învățătorul îl întreabă pe un elev de șase ani:

– Ce este un canibal?

– Nu știu – răspunde puștiul.

– Ei, hai că nu-i greu! Ia să vedem: dacă tu, de exemplu, i-ai mânca pe tatăl și pe mama ta, ce-ai fi?

– Orfan, domnule învățător!

Copiii întotdeauna caută soluția simplă. Noi, cei mai mari, tindem spre ce-i mai complex, mai complicat.

Copiii spun lucrurile clar. Noi, cei mari, preferăm să le spunem într-o formă confuză și încâlcită. Uneori chiar se confundă ceea ce este obscur și confuz cu ceea ce este profund și inteligent.

Un copil îl întreba pe un preot: „De ce oamenii mari vorbesc întotdeauna folosind cuvinte ciudate?”

Aceasta este una dintre multele lecții pe care ni le dau copiii: simplitatea.

Adevărul este clar și simplu. Frumusețea de asemenea. Obscuritatea și încâlceala nu sunt semnul inteligenței. Sunt semnul confuziei și al harababurii mentale.

Simplitatea este sarea perfecțiunii.