LECTURA I
Acum rămân acestea trei: credinţa, speranţa şi iubirea. Dar cea mai mare este iubirea.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 12,31-13,13
Fraţilor, voi însă fiţi zeloşi faţă de darurile cele mai bune. Şi eu vă voi arăta o cale şi mai minunată. 13,1 Dacă aş vorbi limbile oamenilor şi ale îngerilor, dar nu aş avea iubire, aş deveni o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor. 2 Şi dacă aş avea darul profeţiei, şi dacă aş cunoaşte toate misterele şi toată ştiinţa, şi dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut munţii, dacă n-aş avea iubire, n-aş fi nimic. 3 Şi dacă tot ce am aş da ca hrană săracilor şi dacă mi-aş da trupul ca să fie ars, dar n-aş avea iubire, nu mi-ar folosi la nimic. 4 Iubirea este îndelung răbdătoare, iubirea este binevoitoare, nu este invidioasă, iubirea nu se laudă, nu se umflă. 5 Ea nu se poartă necuviincios, nu caută ale sale, nu se mânie, nu ţine cont de răul primit. 6 Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. 7 Toate le suportă, toate le crede, toate le speră, toate le îndură. 8 Iubirea nu încetează niciodată. Profeţiile vor dispărea, limbile vor înceta. Ştiinţa se va sfârşi. 9 Căci noi cunoaştem în parte şi profeţim în parte, 10 însă când va veni ceea ce este desăvârşit, ceea ce este în parte va dispărea. 11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, gândeam ca un copil, judecam ca un copil. Când am devenit bărbat, m-am lăsat de cele copilăreşti. 12 Căci acum vedem ca în oglindă, neclar, dar atunci vom vedea faţă în faţă. Acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin. 13 Iar acum rămân acestea trei: credinţa, speranţa şi iubirea. Dar cea mai mare dintre toate acestea este iubirea.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 32(33),2-3.4-5.12 şi 22 (R.: 12b)
R.: Fericit este poporul pe care Domnul şi l-a ales ca moştenire!

2 Lăudaţi-l pe Domnul cu harpa;
cântaţi-i cu alăuta cu zece coarde!
3 Cântaţi-i o cântare nouă,
cântaţi cu măiestrie şi cu strigăte de veselie! R.

4 Căci drept este cuvântul Domnului
şi toate lucrările sale sunt vrednice de crezare.
5 El iubeşte dreptatea şi judecata,
pământul este plin de bunătatea Domnului. R.

12 Fericit este poporul al cărui Dumnezeu este Domnul,
poporul pe care el şi l-a ales ca moştenire!
22 Fie, Doamne, mila ta asupra noastră,
după cum şi noi am sperat în tine! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. In 6,63b.68b
(Aleluia) Cuvintele tale, Doamne, sunt duh şi viaţă; tu ai cuvintele vieţii veşnice. (Aleluia)

EVANGHELIA
V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat, v-am cântat de jale şi n-aţi plâns.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 7,31-35
În acel timp, Isus a spus: “Aşadar, cu cine îi voi compara pe oamenii acestei generaţii? Cu cine se aseamănă? 32 Ei sunt asemenea copiilor care stau în piaţă şi strigă unii către alţii: «V-am cântat din fluier şi n-aţi dansat, v-am cântat de jale şi n-aţi plâns». 33 Căci a venit Ioan Botezătorul, care nu mănâncă pâine şi nu bea vin, iar voi spuneţi: «Are diavol». 34 A venit Fiul Omului, care mănâncă şi bea, iar voi spuneţi: «Iată un mâncăcios şi un băutor, prieten cu vameşii şi păcătoşii!» 35 Dar Înţelepciunea a fost recunoscută de către toţi fiii ei”.

Cuvântul Domnului

Doamne Dumnezeule, deschide-mi urechile pentru a putea să aud cântările de pocăință și de bucurie. Învață-mă să mă întristez pentru păcate și să mă bucur de milostivirea Ta. Călăuzește-mă pentru a plânge și a jeli și pentru a dansa și a striga de bucurie la momentul potrivit.

Două grupuri diferite de copii

Isus îi compară pe oamenii din generația sa cu două grupuri diferite de copii. Primul grup îl acuză pe al doilea că nu dansează și nu petrece; al doilea îl acuză pe primul că nu plânge și nu jelește. Ioan Botezătorul, care a postit și s-a abținut de la vin, a fost cel care a cântat cântecul funebru și i-a chemat pe oameni să își mărturisească păcatele și să se căiască în râul Iordan. Isus subliniază faptul că au existat unii oameni care au răspuns negativ la îndemnul lui Ioan la pocăință și l-au acuzat că este posedat de un demon. Isus, pe de altă parte, este Mirele, care a oferit vinul nou al mântuirii. El a spus că ucenicii săi nu vor posti până când el nu va fi luat. A cântat la flaut și i-a chemat pe oameni să danseze și să se bucure. Unii, precum fariseii, au răspuns negativ la invitația lui Isus de a intra la ospățul de nuntă și l-au acuzat că este un mâncător, băutor și că ia masa cu păcătoșii.

Refuzul de a asculta

Isus nu i-a îndemnat pe oameni doar să se bucure. La fel ca verișorul său Ioan, i-a invitat pe oameni și la pocăință. Isus chiar le-a spus oamenilor să vândă tot, să își ia crucea și să îl urmeze pe drumul spre Ierusalim. În același timp, i-a învățat și că aceasta este calea iubirii care conduce la adevărata bucurie a ospățului de nuntă. Generația care s-a opus atât îndemnului la pocăință, cât și invitației de a intra la ospățul de nuntă este o generație rea. A fost o generație care a refuzat să îi asculte pe Ioan și pe Isus. Aceștia s-au abătut de la adevărata înțelepciune, au îmbrățișat nebunia, nu s-au căit pentru păcatele lor și nici nu s-au bucurat de bucuria harului lui Dumnezeu.

Măreția iubirii

Cei care se căiesc și îl urmează pe Isus se străduiesc să iubească. În prima lectură, Paul numește aceasta calea cea mai minunată. Mai presus de toate lucrurile – darul limbilor, darul profeției, darurile înțelegerii și cunoașterii și darul credinței – este iubirea. Aici, iubirea înseamnă o dragoste complet binevoitoare, dezinteresată. „Dacă celelalte tipuri [de iubire] pot fi pătate de egoism, acest tip reprezintă iubirea doar de dragul de a iubi, fără a căuta vreo recompensă sau o răsplată pentru iubire, cu excepția măsurii în care aceasta aduce beneficii celuilalt. În Noul Testament este folosită în primul rând pentru dragostea lui Dumnezeu față de noi, care, arătată în dăruirea de sine a lui Isus pe cruce, „revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dăruit” (Rom 5,5) (Montague, First Corinthians, 221). Dragostea îndură cu răbdare și este milostivă. De asemenea, iubirea este binevoitoare și dorește lucruri bune pentru ceilalți. Atunci când iubim, îl imităm pe Dumnezeu, care este bun și milostiv. Iubirea nu încetează, pentru că rămâne veșnică. Aici, în această viață, daruri precum limbile și profeția trec, vin și dispar. În această viață, cunoașterea noastră este doar parțială și incompletă. În această viață, trăim prin credință și vedem lucrurile nedeslușit, ca într-o oglindă. În viața viitoare, Îl vom vedea pe Dumnezeu clar, față în față. Credința face loc clarviziunii, speranța face loc bucuriei și plăcerii fericirii veșnice, iar comuniunea noastră de iubire este condusă la perfecțiunea și plinătatea sa.

Doamne Isuse , condu-mă pe calea înțelepciunii, calea iubirii și a bucuriei. Acorda-mi harul de a vedea toate lucrurile într-o lumină dumnezeiască, să acționez îndemnat de caritate și să răspândesc bucuria vieții tale dumnezeiești.

Care sunt caracteristicile iubirii mele față de soțul/soția și familia? Sunt bun, răbdător, milostiv, generos, plin de credință, de speranță și adopt un spirit de sacrificiu? Ce pot să îmbunătățesc?

Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:

www.epriest.com 

Urmăriți și: