CAPCANA VANITĂȚII
EVANGHELIA
Oricine se înalţă pe sine va fi umilit, iar cel care se umileşte va fi înălţat.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 14,1.7-11
Într-o sâmbătă, Isus a intrat în casa unuia dintre conducătorii fariseilor, ca să ia masa, iar ei îl urmăreau. 7 Văzând cum îşi alegeau locurile cele dintâi, le-a spus celor invitaţi această parabolă: 8 “Când eşti chemat de cineva la nuntă, nu ocupa primul loc, pentru că ar putea fi chemat cineva mai cu trecere decât tine 9 şi, venind cel care te-a chemat şi pe tine, şi pe el, îţi va spune: «Dă locul acestuia!» Atunci vei sta cu ruşine pe ultimul loc. 10 Dimpotrivă, când eşti chemat, mergi şi aşază-te pe ultimul loc, pentru ca atunci când va veni cel care te-a chemat, să-ţi spună: «Prietene, urcă mai sus!», şi acolo vei avea glorie în faţa tuturor celor care sunt la masă cu tine! 11 Căci oricine se înalţă pe sine va fi umilit, iar cel care se umileşte va fi înălţat”.
Cuvântul Domnului
Doamne, bucurându-mă și astăzi de prezența Ta, mă simt mângâiat de cuvintele Sfântului Paul din prima lectură de astăzi: „darurile și chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile.” Știu că m-ai chemat; știu că mi-ai oferit atâtea daruri și știu că rămâi mereu credincios făgăduințelor Tale. Vin înaintea Ta pentru a-mi reînnoi credința față de Tine, pentru a asculta ceea ce dorești să-mi transmiți și, pur și simplu, pentru a mă bucura să fiu alături de Cel care știu că mă iubește.
Capcana măririi deșarte
Cât timp pierdem îngrijorându-ne de ceea ce cred ceilalți despre noi! La fel ca invitații la cina din Evanghelie, ne îmbrâncim și ne luptăm pentru validare, recunoaștere și popularitate. Parabola Domnului arată cum o astfel de risipă de energie este inutilă – pur și simplu nu putem controla capriciile altora, clasamentele și topurile obiceiurilor sociale. Ceva complet în afara controlului nostru ar putea în orice moment să ne arunce cu ușurință pe cel din urmă loc de la masă. Isus vrea ca noi să ne eliberăm de aceste preocupări deșarte. El vrea ca noi să ne canalizăm energia și speranțele către obiective demne de urmat. În loc să încercăm să ne înălțăm, El ne încurajează să ne smerim. Acest lucru nu înseamnă să ne considerăm mai puțin buni – suntem creați după chipul lui Dumnezeu și răscumpărați de Cristos, așa că adevărata noastră importanță și valoare nu pot fi puse la îndoială. Mai curând, Domnul dorește să ne gândim mai puțin la noi înșine, să ne ocupăm mintea cu alte lucruri, să ne eliberăm de egoismul deșănțat, care reprezintă o fundătură atunci când vine vorba de dezvoltare spirituală și pace interioară. Această parabolă se face ecoul unuia dintre îndemnurile de neuitat ale lui Cristos din Predica de pe Munte: Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea vi se vor adăuga (Mt 6,33).
Rădăcinile bune ale deșertăciunii (rele!)
Păcatul măririi deșarte, ca orice păcat, implică denaturarea a ceva bun – în acest caz, ceva cu adevărat necesar. Persoana umană are nevoie să fie iubită, agreată, apreciată, stimată. Nu putem „înflori” dacă nu știm că suntem apreciați tocmai pentru ceea ce suntem. Această nevoie este înscrisă în natura noastră. Dorința de a fi prețuit și apreciat reprezintă un „dor sănătos”. La urma urmei, suntem creați după chipul lui Dumnezeu, care este Treime de Persoane într-o comuniune eternă de iubire. A încerca să înăbușim dorința de a iubi ar însemna să ne înăbușim însăși umanitatea noastră. Problema nu constă în dorința de apreciere, ci în plasarea greșită a acestei dorințe. Natura noastră decăzută este atât de instabilă încât avem tendința de a transforma dorința de a fi apreciați într-un idol, ca și cum a fi apreciat ar constitui adevăratul scop al vieții, în loc de a fi un ingredient necesar. Când procedăm astfel, putem ajunge cu ușurință să comitem tot felul de gesturi negative doar pentru a rămâne în grațiile unei anumite persoane, vom minți sau vom bârfi; ne vom strădui din răsputeri să câștigăm aprecierea celorlalți; poate chiar ne vom deda trupul la păcat doar pentru a nu fi respinși de cineva pe care încercăm să-l impresionăm sau de care vrem să ne agățăm. Într-o încercare disperată de a fi văzuți și apreciați de cineva la care ținem putem încălca orice poruncă. Acest lucru reprezintă o dezordine. Isus vrea să înțelegem că nu trebuie să ne compromitem niciodată adevărata identitate de copii ai lui Dumnezeu; nu trebuie să ne disprețuim demnitatea umană înnăscută pentru a ne face iubiți, prețuiți și apreciați. Și aceasta pentru că suntem deja iubiți, prețuiți și apreciați, în mod infinit, de însuși Dumnezeu. Credința ne împărtășește acest lucru. Și astfel, adevărata cale către pacea interioară și putere spirituală nu constă în încercarea de a câștiga cu orice preț aprecierea colegilor sau a șefilor, ci în a ne face timp pentru a practica și hrăni credința noastră, și să căutăm să ne vedem din ce în ce mai mult și constant prin ochii lui Dumnezeu.
Un loc „ciudat” pentru Dumnezeu
Sfântul Luca ne prezintă o scenă ciudată în Evanghelia de astăzi. Un fariseu de frunte găzduiește o mare adunare „socială” – gândiți-vă la un cocktail sau o cină cu catering în vila unei persoane bogate și mondene. Isus merge acolo și se angajează într-o serie de interacțiuni și conversații în timpul acestei petreceri la care profită de circumstanțe pentru a predica Evanghelia, pentru a dezvălui adevărurile veșnice. Cei mai mulți dintre noi nu ar considera acest cadru un loc potrivit pentru ca Dumnezeu să se reveleze. Și totuși, iată-L acolo. Este posibil ca Isus să mi se reveleze, să mă învețe învățăturile de care am cea mai mare nevoie, în contextul scenelor normale ale vieții mele de zi cu zi? Bineînțeles că da! Așa acționează Dumnezeu! Catehismul Bisericii Catolice ne amintește (# 27): Dumnezeu nu încetează niciodată să-l atragă pe om la sine. Dumnezeu „îmi întinde mâna” mereu și în orice loc: acasă, la serviciu, la cină, pe terenul de golf. Întrebarea este: îl caut sau sunt atât de preocupat de „a alege locurile de cinste la masă”, încât pur și simplu nu-i pot percepe glasul?
Ce îmi doresc cu adevărat, Doamne? Spun că vreau să ai primul loc în inima mea, că vreau să cunosc și să împlinesc voința Ta, că vreau ca prietenia cu Tine să fie fundamentul pentru tot ceea ce sunt și pentru tot ceea ce fac. Cu toate acestea, nu întotdeauna gândesc, vorbesc și acționez ca și cum ar fi cu adevărat așa. De ce? Bănuiesc că alte dorințe sau temeri sunt implicate în adâncul sufletului meu, dorințe și temeri de care poate că nici măcar nu sunt pe deplin conștient. Te rog să mi le descoperi, Doamne, oricât de dureros ar fi. Vreau ca nimic să nu interfereze cu dorința sinceră de a Te iubi și a Te urma.
Doamne, astăzi, cu ajutorul harului Tău, voi face un atent examen de conștiință și voi merge la Spovadă, pentru a lăsa loc harului Tău să mă purifice și să mă reînnoiască.
Pentru o reflecție suplimentară:
Citește această postare pentru a te ajuta să reflectezi asupra dorințelor care pot sta la originea păcatelor tale.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: