CĂRAT PE BUCĂȚI

Unul dintre medicii regelui Angliei Henric al VIII-lea era enorm de gras. Într-o zi, un pacient de-al său care avea faimă de nătâng îi intră în cabinet abătut și cu capul plecat. Medicul îl întrebă cărui fapt i se datora starea sa abătută și el răspunse:
– Domnule, mă apasă ideea morții și problemele pe care le creează celor care rămân în viață.
Medicul îl îndemnă să alunge astfel de gânduri și-i spuse:
– Te bucuri de o sănătate excelentă și nu trebuie să te îngrijorezi pentru moartea ta.
Iar pacientul, fără să ridice privirea, reluă:
– Domnule, nu moartea mea, ci a dumneavoastră mă preocupă. Pentru că cei care vă vor căra la cimitir vor trebui să facă două drumuri.
Obezitatea este o boală la modă în țările bogate. În țările sărace aproape că nu este cunoscută. Austeritatea este o virtute și, ca orice virtute, este sănătoasă. Cei care îl vor căra pe acest medic mort sunt demni de plâns. Însă mai de plâns chiar este condiția celui condamnat să poarte întreaga sa viață o încărcătură apăsătoare.
Legea morală nu este un capriciu. Atunci când nu este ascultată se păcătuiește și, pe lângă aceasta, se plătește. Este foarte adevărat acel dicton: „Dumnezeu iartă întotdeauna, oamenii câteodată, natura niciodată”.
Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2013
