CARITATE FINĂ

Ziua se arăta friguroasă. Felipe se refugie într-un bar pe care-l vizita zilnic și ceru o cafea cu puțin lapte. Lângă el se află o bătrână care tocmai a cerut o cafea cu lapte și pâine prăjită.

Omul o analiză pe noua sa tovarășă. Haine de joasă calitate, papuci nepotriviți pentru frigurile acelea și un chip șters cu o atitudine resemnată.

Felipe verifică dacă vecina lui savurează din plin micul dejun.

– Bannan, cât îți datorez?

– Un euro nouăzeci, doamnă.

Femeia căută în buzunarul său ponosit și o lacrimă tristă, întunecată de rușine, începu să-i apară de sub pleoapele sale.

– Doamnă, v-a căzut moneda aceasta de doi euro – îi spuse Felipe în timp ce-i oferi banii (Agustin Manero).

A face binele căutând aplauzele este o modalitate bună de a-l degrada. „Să nu știe stânga ta ceea ce face dreapta” (Mt 6,3).

Ideal ar fi ca nici beneficiarul să nu știe cine este binefăcătorul. În felul acesta va trebui să-i mulțumească doar lui Dumnezeu pentru beneficiu și nu s-ar simți îndatorat față de nimeni.